razboiul continua.....

am obosit asteptand....am obosit luptandu-ma zilnic cu ganduri negre....am obosit cantarind, analizand......
Maine am din nou analize de sange dimineata, apoi vizita cu medicul hematolog, unde voi afla cum stau....apoi din nou radiatii.
Am emotii mari....trebuie sa fie toate in regula, ca sa fiu in grafic.
Imi doresc liniste...linistea data de ragazul pe care vreau sa il primesc de la Dumnezeu sa pot sa imi cresc fetele, sa pot fi alaturi de ele in timp ce cresc, sa le invat tot ce stiu...sa pot sa le dau sfaturi....sa le ocrotesc. Atat!
Constientizarea existentei limitaate catimp...cel putin in forma asta materiala.....mi-a rasturnat tot n minte si mai ales m-a lasat fara raspunsuri.....Am nevoie de timp sa caut raspunsuri...asta chiar daca stiu ca nu le voi avea, dar simt nevoia sa caut, sa ma imbogatesc! Evident ca spiritual...pt ca asta e adevarata bogatie, nu cea materiala.
Tanjesti dupa avere materiala, dupa mult mai mult decat ai nevoie in viata, desi atunci cand ai minimul necesar sa traiesti linistit....ti se pare ca esti sarac, ca trebuie mai mult!
Credeti-ma, inseamna nimic partea materiala!
Ai o masina....vrei alta, mai mare, mai puternica, mai noua....Ai o locuinta...vrei mai multe camere, vrei piscina, vrei mai mult! Si ? Cand devii constient de faptul ca acest corp, caroseria in care traieste sufletul nostru, incepe sa dea semne de batranete, cand constientizam ca sfarsitul e mult mai aproape...atunci poate ! ne dam seama ca am pierdut TIMP, viata, liniste....iubire....doar pentru a alerga disperati dupa ceva ce oricum nu luam cu noi, ceva ce in momentul constientizarii nevesniciei devine stupid, fara sens...Si atunci? Ce mai putem face? sa dam timpul inapoi? sa restartam viata? Ehe....am vrea noi...
Am spus mai demult ca daca scap, pot spune ca Dumnezeu mi-a dat un mare dar...o boala teribila.....chiar o boala ce ma face sa trec prin toate etapele de vindecare...., ce nu s-a vindecat repede.....sigur ca sa am timp sa meditez bine la ce se intampla......mi-a dat sansa sa imi traiesc timpul ramas intens, sa pot sa caut ce conteaza adevarat in viata....
Da, pentru mine viata acum (acum...adica dupa ce aflu ca sunt curat) va fi o minune, fiecare zi in care ma trezesc si sunt sanatos va fi o minune pt mine...o minune de care nu va dati seama, voi ce nu sunteti ca mine....
Daca lumea ar trece prin ce trec eu...ar deveni mai buna, cu siguranta.....
Ma uit in jurul meu tot timpul, studiz atent persoane, cupluri....
Unii sunt tineri, efervescenti.....altii, in varsta....stand linistiti pe banca...privind in jur, de multe ori in gol.....ridicandu-se cu greu....Sunr constienti poate ca s-a terminat timpul in care puteau fi ca cei tineri....

Oare e bine sa stii mai devreme, asa cum stiu eu acum??Uneori e bine sa fii aerian, e mai usor totul...dar cand vine scadenta, cum mi-a venit mie.....iti doresti sa fii folosit altfel poate timpul trecut.
Dar nu conteaza....nu noi ne alegem destinul....drumul pe care il traversam. trist este ca totul dispare, totul moare...
ma gandeam la copilarie....atat de frumoasa.....atat de curata, de sensibila....inocenta...
A murit demult.....Bunicii mei nu mai sunt, vecinii de la tara cu care am crescut....nu mai sunt.....Tot timpul ma intristam cand zburam cu gandul inapoi, in timp.....ma gandeam totusi ca viata mea va continua, ca voi avea copii...ca voi fi si eu cum erau parintii mei...ma gandeam sa fiu mai bun cu copiii mei, sa fac cat mai putine greseli....

A venit tatal meu la mine astazi....are 68 de ani....si parca a imbatranit exponential in ultimul an.....E stupid cand ma gandesc ca imi propusesem sa ma duc acasa, la ei, macar o data pe luna...in ideea ca au imbatranit si ca timpul lor se duce......Si cand colo, eu sunt cel care trebuie vazut mai des, pt ca poate Dumnezeu are alte planuri cu mine.....Inca o lectie???
ma gandesc la toate cunostintele mele....unele acum isi incep viata...se casatoresc, isi doresc copii....si eu sunt cu bagajele facute, asteptand sa vad daca trec sau nu examenul vietii!

Fetitele mele au crescut, acum comunicam f bine, ne intelegem.....ma simt asa de responsabil si de vinovat, daca nu scap.......as face orice sa traiesc, absolut orice!!! Nu pot sa le las fara mine, in viata asta asa de dura....O Doamne, sunt asa de mici!!!!!
Cand ne-am hotarat sa facem copii.....mi-am dat seama ca nu mai traiesc doar pt mine....si ca trebuia sa am mare grija si de mine pt a avea grija de omuletii care urmau sa vina pe lume....

pana si cu masina merg f atent, mult mai atent fata de tinereti.......
Cand sotia mea era insarcinata in 5 luni.....intr-o dimineata a avut hemoragie ce s-a tradus la spital cu iminenta de avort....Atunci m-am rugat sa se intample orice, numai sa traiasca fetitele mele....Daca asta a insemnat pretul vietii mele....sunt trist dar si fericit.....trist ca nu pot fi mult langa ele, fericit ca le-am dat viata.......Sigur....poate nu asa....
Aveti grija de TIMPUL vostru...e limitat!
Noapte buna!