vineri, 13 noiembrie 2009
pentru claudia
noi am fost la Barcelona in spitalul Clinic iar in Viena la AKH cel mai mare spital din Europa (eu te-as sfatui sa mergi cu tatal tau la viena )sunt doctori foarte buni
joi, 12 noiembrie 2009
Asta a fost tot
Pe 17 octombrie Armand a decis ca lupta a luat sfarsit ..... dar din pacate nu era nici pe departe asa pentru ca fizic era echilibrat - nu mai avea apa in plamani ,analizele erau bune pentru momentul acela ....chiar daca au existat voci care au spus ca daca nu s-ar fi sinucis oricum se intampla este total FALS.
Dar nu am ce sa-i reprosez pentru ca a luptat mult si s-a chinuit infiorator de tare a trecut prin momente foarte grele si cei care au fost langa el stiu despre ce vorbesc.
Fetitele intreaba zilnic de "tati al lor" ce le pot spune....sunt momente groaznice dar ce traim noi este nimic pe langa ce a trait el, viata noastra merge inainte nu noi suntem victimele ,singura victima a fost si ramane doar EL
A fost cel mai bogat om avand foarte multi prieteni adevarati care l-au ajutat enorm si carora vreau sa le multumesc din suflet ca ne-au sustinut si sa le spun ca el tinea la ei enorm.
Cam asta este tot ....
Dar nu am ce sa-i reprosez pentru ca a luptat mult si s-a chinuit infiorator de tare a trecut prin momente foarte grele si cei care au fost langa el stiu despre ce vorbesc.
Fetitele intreaba zilnic de "tati al lor" ce le pot spune....sunt momente groaznice dar ce traim noi este nimic pe langa ce a trait el, viata noastra merge inainte nu noi suntem victimele ,singura victima a fost si ramane doar EL
A fost cel mai bogat om avand foarte multi prieteni adevarati care l-au ajutat enorm si carora vreau sa le multumesc din suflet ca ne-au sustinut si sa le spun ca el tinea la ei enorm.
Cam asta este tot ....
luni, 5 octombrie 2009
Azi am iesit din spital...din bucuresti. Am fost sa vad de ce ma sufoc si am aflat.....chimioterapia mi-a distrus proteinele care au si rolul de a transporta apa prin corp....si din cauza asta am acumulat apa la plamanai, plus ca mi s-au umflat picioarele, mi s-a intarit si abdomenul....Am facut o radiografie si atentie...plamanul stang era plin tot ccu lichid si cel drept trei sferturi plin!!!! Am facut un tratament cu albumina, 2 perfuzii de sange, plasma...si dupa2 zile se retrasese f mult lichid, deci nu a mai fost nevoie sa imi faca drenaj. In prima zi mi-au luat o seringa sa vada ce fel de lichid e.....
am dormit 4 nopti in fund, cu spatarul scaunului si cu capul pe perna, singura poziyie in care puteam dormi.
de fapt nu am dormit........m-am chinuit ca un caine , ca niciodata. Acum pot sa dorm doar pe o parte, din fericire....insa mai am lichid. trebuie sa mananc proteine f multe, sa mentin nivelul corecy in orgahism...
oricum ma simt sfarsit, obosesc orice miscare as face....sper sa ma refac in 2-3 zile.
Am trecut clipe de groaza, aproape ca eram la final.....asa simteam. Dumnezeu a vrut altfel. O Doamne, de ce ma chinui asa....nu ajunge?
Sunt in mainile tale , doamne....eu nu mai pot......faca-se voia ta.....eu am ajuns jos de tot. Sunt un nimic, toti suntem asa. Eu insa mi-am dat seama mai acum ceva timp.
Sper sa mai am putere sa scriu aici, va voi tine la curent cu ce mi se intampla. daca se intampla sa va parasesc, sa plec din lumea asta, sotia mea va va spune....
somn usor
am dormit 4 nopti in fund, cu spatarul scaunului si cu capul pe perna, singura poziyie in care puteam dormi.
de fapt nu am dormit........m-am chinuit ca un caine , ca niciodata. Acum pot sa dorm doar pe o parte, din fericire....insa mai am lichid. trebuie sa mananc proteine f multe, sa mentin nivelul corecy in orgahism...
oricum ma simt sfarsit, obosesc orice miscare as face....sper sa ma refac in 2-3 zile.
Am trecut clipe de groaza, aproape ca eram la final.....asa simteam. Dumnezeu a vrut altfel. O Doamne, de ce ma chinui asa....nu ajunge?
Sunt in mainile tale , doamne....eu nu mai pot......faca-se voia ta.....eu am ajuns jos de tot. Sunt un nimic, toti suntem asa. Eu insa mi-am dat seama mai acum ceva timp.
Sper sa mai am putere sa scriu aici, va voi tine la curent cu ce mi se intampla. daca se intampla sa va parasesc, sa plec din lumea asta, sotia mea va va spune....
somn usor
luni, 24 august 2009
nimic...
Va multumesc tuturor celor care va ganditi la mine.....
E greu sa nu te gandesti la final, din moment ce ai cancer si tratamente nu mai sunt, medicii iti spun ca au facut tot ce e posibil......si doar un donator compatibil te poate salva. Mie nici acum nu-mi vine sa cred ce mi se intampla, in ce situatie aproape fara iesire sunt.
Legat de clinica din viena, este vorba de o clinica langa un spital universitar, AKH......acolo azi sau maine se va discuta cazul meu. Le-am trimis tot istoricalul meu medical si datele de compatibilitate. transplaturile se fac in spitale, nu in clinici(asa am Inteles) pt ca nu au spatii speciale pt asa ceva. La fel a fost si in Barcelona, transplantul s-a facut in spital universitar.
Nadia, frumoasa si plina de sensuri povestea cu batrana......insa la mine lucrurile sunt altfel, din pacate. Am o boala care face ravagii...si nu mai am ce sa fac medical. Cum am si spus, doar o minune ma mai salveaza.
E greu sa explic ce imi trece prin minte ....da, trebuie sa traiesc , trebuie sa imi cresc fetitele.....insa ce pot face eu?????pur si simplu ultima si singura cale de vindecare nu exista pentru mine acum.......Cum sa sper si ce sa sper?
Ca va aparea donatorul? Acesta e greu de gasit, pentru ca trebuie cautat in tarile estice.....ori in estul europei suntem in lumea a 3-a din multe aspecte.
Cei care citesc aici si ma si cunosc...stiu ca nu sunt un om care sa faca pasul inapoi, stiu ca am fost un luptator toata viata mea....insa acum sunt depasit de situatie. Pur si simplu ce mi se intampla e prea mult..
Fiecare zi pe care o incep este grea, nu pot sa ma bucur de putinul timp pe care l-as mai avea...pt ca la 35 de ani cateva luni in plus, chiar si un an sa zicem, nu are cum sa te bucure, sa fii multumit.
De ce mi se intampla mie toate astea?????
Va multumesc din suflet celor ce v-ati dus si v-ati inscris ca donatori.......as vrea sa am viata sa va pot arata ce inseamna pt mine intentia voastra de a-mi salva viata. MAi mult de un asemenea gest.......ce poti sa mai faci pt un om?
Ma inclin in fata voastra!
cred ca am mai scris.....dar simt nevoia sa o spun din nou ......am ales sa scriu pe acest forum tot ce mi se intampla, gandurile, fricile, sperantele , caderile si ridicarile cauzate de aceasta boala necrutatoare care nu alege in ideea ca poate unii dintre voi nu ma vor uita pe mine si prin ce am trecut si mai ales am speranta ca este o lectie de viata pentru voi! Poate, pentru unii, voi contribui si eu putin la schimbarea modului in care priviti viata, facand-o macar putin mai buna....Asta ar insemna pt mine ca voi trai vesnic, prin voi.....ca durerea si suferinta mea a facut macar o persoana sa vada viata mai realist, sa aprecieze mai mult ce ii ofera viata si sa invete sa pretuiasca doar ce trebuie pretuit intr-adevar.
E greu sa nu te gandesti la final, din moment ce ai cancer si tratamente nu mai sunt, medicii iti spun ca au facut tot ce e posibil......si doar un donator compatibil te poate salva. Mie nici acum nu-mi vine sa cred ce mi se intampla, in ce situatie aproape fara iesire sunt.
Legat de clinica din viena, este vorba de o clinica langa un spital universitar, AKH......acolo azi sau maine se va discuta cazul meu. Le-am trimis tot istoricalul meu medical si datele de compatibilitate. transplaturile se fac in spitale, nu in clinici(asa am Inteles) pt ca nu au spatii speciale pt asa ceva. La fel a fost si in Barcelona, transplantul s-a facut in spital universitar.
Nadia, frumoasa si plina de sensuri povestea cu batrana......insa la mine lucrurile sunt altfel, din pacate. Am o boala care face ravagii...si nu mai am ce sa fac medical. Cum am si spus, doar o minune ma mai salveaza.
E greu sa explic ce imi trece prin minte ....da, trebuie sa traiesc , trebuie sa imi cresc fetitele.....insa ce pot face eu?????pur si simplu ultima si singura cale de vindecare nu exista pentru mine acum.......Cum sa sper si ce sa sper?
Ca va aparea donatorul? Acesta e greu de gasit, pentru ca trebuie cautat in tarile estice.....ori in estul europei suntem in lumea a 3-a din multe aspecte.
Cei care citesc aici si ma si cunosc...stiu ca nu sunt un om care sa faca pasul inapoi, stiu ca am fost un luptator toata viata mea....insa acum sunt depasit de situatie. Pur si simplu ce mi se intampla e prea mult..
Fiecare zi pe care o incep este grea, nu pot sa ma bucur de putinul timp pe care l-as mai avea...pt ca la 35 de ani cateva luni in plus, chiar si un an sa zicem, nu are cum sa te bucure, sa fii multumit.
De ce mi se intampla mie toate astea?????
Va multumesc din suflet celor ce v-ati dus si v-ati inscris ca donatori.......as vrea sa am viata sa va pot arata ce inseamna pt mine intentia voastra de a-mi salva viata. MAi mult de un asemenea gest.......ce poti sa mai faci pt un om?
Ma inclin in fata voastra!
cred ca am mai scris.....dar simt nevoia sa o spun din nou ......am ales sa scriu pe acest forum tot ce mi se intampla, gandurile, fricile, sperantele , caderile si ridicarile cauzate de aceasta boala necrutatoare care nu alege in ideea ca poate unii dintre voi nu ma vor uita pe mine si prin ce am trecut si mai ales am speranta ca este o lectie de viata pentru voi! Poate, pentru unii, voi contribui si eu putin la schimbarea modului in care priviti viata, facand-o macar putin mai buna....Asta ar insemna pt mine ca voi trai vesnic, prin voi.....ca durerea si suferinta mea a facut macar o persoana sa vada viata mai realist, sa aprecieze mai mult ce ii ofera viata si sa invete sa pretuiasca doar ce trebuie pretuit intr-adevar.
sâmbătă, 22 august 2009
....
Inca nu am nici o veste......Pe luni, marti voi afla...O asteptare grea, apasatoare...Astept ca cei de la Viena sa fie super-oameni, sa nu spuna la fel ca cei di Barcelona sau Hamburg......ca doar donatorul compatibil e solutia.....
Desi, sansele sa fie altfel raspunsul sunt cam nule.
Traiesc niste sentimente ciudate...de neinteles....Stiu, astazi, ca timpul meu langa voi e scurt, prea scurt....Eu nu mai pot avea o viata acum......
Stau si ma gandesc in urma, la ce fel de viata am avut...Doamne, frumoasa viata mi-ai dat! Cei care citesc si ma cunosc stiu la ce ma refer, in general.....Am avut tot ce mi-am dorit, am avut noroc sa fiu inconjurat mereu de prieteni, amici......Dar acum am o datorie sfanta, sa imi crec fetitele. Aici treaba se strica, acum imi dau seama ca lucrurile importante in viata sunt altele si sunt destule......
Ce pot sa fac? Toata viata mea am fost un luptator, nu mi-a fost teama de nici o incercare......insa acum nu imi vad adversarul, problema de rezolvat.....acum nu mai depinde de mine. Si e groaznic. Ma uit in oglinda des.....carcasa e la fel, insa privirea spune ca altcineva traieste in mine acum,,nu mai sunt eu, cel de altadata.....
In perioada asta , de 18 luni de chin, m-am maturizat , am imbatranit foarte mult. Stateam si ma gandeam ca acum nu as sti cum sa imi cresc copiii, nu as sti sa le spun ce conteaza mai mult in viata.....De fapt as sti, dar nu prea mai are legatura cu realitatea traita de mine pana acum. Scara de valori la mine s-a schimbat radical......
Desi, sansele sa fie altfel raspunsul sunt cam nule.
Traiesc niste sentimente ciudate...de neinteles....Stiu, astazi, ca timpul meu langa voi e scurt, prea scurt....Eu nu mai pot avea o viata acum......
Stau si ma gandesc in urma, la ce fel de viata am avut...Doamne, frumoasa viata mi-ai dat! Cei care citesc si ma cunosc stiu la ce ma refer, in general.....Am avut tot ce mi-am dorit, am avut noroc sa fiu inconjurat mereu de prieteni, amici......Dar acum am o datorie sfanta, sa imi crec fetitele. Aici treaba se strica, acum imi dau seama ca lucrurile importante in viata sunt altele si sunt destule......
Ce pot sa fac? Toata viata mea am fost un luptator, nu mi-a fost teama de nici o incercare......insa acum nu imi vad adversarul, problema de rezolvat.....acum nu mai depinde de mine. Si e groaznic. Ma uit in oglinda des.....carcasa e la fel, insa privirea spune ca altcineva traieste in mine acum,,nu mai sunt eu, cel de altadata.....
In perioada asta , de 18 luni de chin, m-am maturizat , am imbatranit foarte mult. Stateam si ma gandeam ca acum nu as sti cum sa imi cresc copiii, nu as sti sa le spun ce conteaza mai mult in viata.....De fapt as sti, dar nu prea mai are legatura cu realitatea traita de mine pana acum. Scara de valori la mine s-a schimbat radical......
joi, 20 august 2009
.....
Am fost in Barcelona pt tratament.....ceva atat de usor incat nu cred ca are mare efect....sau organismul meu s-a obinuit cu lucruri mai grele.
Inca nu am nici o veste de nici unde, toti amicii care au facut testele de compatibilitate la Timisoara nu s-au potrivit cu mine pana acum......
Asteptarea asta e asa de ciudata, fiecare zi care trece mai scade nr zilelor pe care le mai am de trait.....Si trec repede, pt ca dorm destul de mult din cauza pastilelor.
O minune astept......am ajuns sa astept o minune. Inca nu sunt disperat, inca nu am intrat in criza de timp, insa peste o luna deja parca se aude gongul de final....de undeva de departe si care se apropie, se apropie.....
Constientizarea trecerii in nefiinta, cu toate efectele ei pt cei din jurul meu e sinistra, grea....desi uneori am impresia ca nu voi muri, ci doar ma ascund de cei dragi, ca la v-ati ascunselea.....
Ce prostii imi trec prin cap......
iubesc atat de mult viata...si nu vreau sa o parasesc sub nici o forma......Ce sa fac??????
Inca nu am nici o veste de nici unde, toti amicii care au facut testele de compatibilitate la Timisoara nu s-au potrivit cu mine pana acum......
Asteptarea asta e asa de ciudata, fiecare zi care trece mai scade nr zilelor pe care le mai am de trait.....Si trec repede, pt ca dorm destul de mult din cauza pastilelor.
O minune astept......am ajuns sa astept o minune. Inca nu sunt disperat, inca nu am intrat in criza de timp, insa peste o luna deja parca se aude gongul de final....de undeva de departe si care se apropie, se apropie.....
Constientizarea trecerii in nefiinta, cu toate efectele ei pt cei din jurul meu e sinistra, grea....desi uneori am impresia ca nu voi muri, ci doar ma ascund de cei dragi, ca la v-ati ascunselea.....
Ce prostii imi trec prin cap......
iubesc atat de mult viata...si nu vreau sa o parasesc sub nici o forma......Ce sa fac??????
marți, 11 august 2009
Asteptare...asteptare.....asteptare.....
VA multumesc din suflet pt tot ce mi-ati scris....
As vrea sa stiu si eu cauza si calea de vindecare a bolii....ma rog in fiecare clipa sa ma ajute Dumnezeu sa scap din incercarea asra grea....prea grea .....
Deocamdata ma simt fizic excelent, mi se pare absurd sa am o asa boala care incet incet macina organismul meu interior...
Pentru fetite aici este raiul....stam la parintii sotiei mele care stau la curte.....alearga dupa pisici,, dupa catei, au toate jucariile specifice varstei lor....\ma bucur pt ele cand le vad cum alearga fara oprire...asa nu mai simt tensiunea care se simtea cand stateam in Barcelona....
Pentru mine, nu e o alegere fericita, ma doare sa vad locurile vietii mele de dinainte de boala, si sa ma gandesc ca se poate ca in curand sa nu mai fiu printre ele.
Astept un raspuns de la Viena, daca nu luni trebuie sa fiu in Barcelona pt o noua cura de chimioterapie....
Am o senzatie ciudata de liniste, de impacare parca....nu stiu ce inseamna...poate sa fie dorinta dus la extrem ca voi scapa si asta sa imi dea credinta ca se va rezolva....sau acceptarea finalului...
Of, Doamne, cat de mult as vrea sa fiu sanatos!
As vrea sa stiu si eu cauza si calea de vindecare a bolii....ma rog in fiecare clipa sa ma ajute Dumnezeu sa scap din incercarea asra grea....prea grea .....
Deocamdata ma simt fizic excelent, mi se pare absurd sa am o asa boala care incet incet macina organismul meu interior...
Pentru fetite aici este raiul....stam la parintii sotiei mele care stau la curte.....alearga dupa pisici,, dupa catei, au toate jucariile specifice varstei lor....\ma bucur pt ele cand le vad cum alearga fara oprire...asa nu mai simt tensiunea care se simtea cand stateam in Barcelona....
Pentru mine, nu e o alegere fericita, ma doare sa vad locurile vietii mele de dinainte de boala, si sa ma gandesc ca se poate ca in curand sa nu mai fiu printre ele.
Astept un raspuns de la Viena, daca nu luni trebuie sa fiu in Barcelona pt o noua cura de chimioterapie....
Am o senzatie ciudata de liniste, de impacare parca....nu stiu ce inseamna...poate sa fie dorinta dus la extrem ca voi scapa si asta sa imi dea credinta ca se va rezolva....sau acceptarea finalului...
Of, Doamne, cat de mult as vrea sa fiu sanatos!
joi, 30 iulie 2009
dragii mei dragi.....stau si ma gandesc adesea la rostul vietii noastre pe acest pamant...Mai devreme sau mai tarziu totivom parasi aceasta lume, cu totii vom parasi viata asta pe care uitam cel mai des sa o traim. Si atunci cand suntem pusi in situatii grave, atunci ne trezim din letargia cu care ne-am dus zilele pana atunci. Pt unii e o revelatie , se trezesc si daca au sansa, isi traiesc restul vietii fericiti....altii nu invata nimic, din pacate. Si ce mai rau, pentru noi, oamenii, ca nu invatam mai nimic din ce se intampla in jurul nostru....
Alerg ca un nebun prin lume sa imi salvez viata, sa pot fi tata pt fetitele mele.....Am sansa sa pot face asta, insa nici banii nu pot sa iti redea sanatatea. Ma uit buimac in oglinda si vad un om golit de viata...un om pierdut si speriat....Mi-am dat seama cand m-am imbolnavit ca suntem nimic , ca nu putem controla viata, desi cu trufie multi asa cred.
Ne pierdem in atatea lucruri mici....materiale......si adesea uitam sa iubim. Uitam sa iubim orice rasarit de soare, orice adiere de vant.......Care este sensul vietii noastre? Singurul raspuns care imi vine in minte este iubirea.....in toate formele ei.
Of...de as avea TIMP sa pot sa imi aranjez gandurile, sa pot sa imi scriu revelatiile pe care le am de o perioada incoace.....
Ma uit in jurul meu si vad o lume grabita, o lume care nu mai are timp sa se bucure de micile placeri ale vietii.....Alergam dupa partea materiala ca niste obsedati.....si nimic din ce avem nu luam pe lumea cealalta.
Incercati sa fiti buni, dragii mei....nu aveti idee ce inseamna sa primesti ajutor atunci cand esti in suferinta.....Nu treceti trufasi pe langa problemele altora...s-ar putea ca intr-o buna zi rolurile sa se schimbe....
Viata a facut ca eu sa am multi prieteni, amici.....imi pare rau ca nu mai am timp sa le pot arata cat inseamna pt mine....ca ei sunt bogatia mea.....
Viata mea depinde de putin lichiid.....atat. Si am doar 35 de ani......
Am nevoie de o minune.....si asta doar Dumnezeu o poate face.
Alerg ca un nebun prin lume sa imi salvez viata, sa pot fi tata pt fetitele mele.....Am sansa sa pot face asta, insa nici banii nu pot sa iti redea sanatatea. Ma uit buimac in oglinda si vad un om golit de viata...un om pierdut si speriat....Mi-am dat seama cand m-am imbolnavit ca suntem nimic , ca nu putem controla viata, desi cu trufie multi asa cred.
Ne pierdem in atatea lucruri mici....materiale......si adesea uitam sa iubim. Uitam sa iubim orice rasarit de soare, orice adiere de vant.......Care este sensul vietii noastre? Singurul raspuns care imi vine in minte este iubirea.....in toate formele ei.
Of...de as avea TIMP sa pot sa imi aranjez gandurile, sa pot sa imi scriu revelatiile pe care le am de o perioada incoace.....
Ma uit in jurul meu si vad o lume grabita, o lume care nu mai are timp sa se bucure de micile placeri ale vietii.....Alergam dupa partea materiala ca niste obsedati.....si nimic din ce avem nu luam pe lumea cealalta.
Incercati sa fiti buni, dragii mei....nu aveti idee ce inseamna sa primesti ajutor atunci cand esti in suferinta.....Nu treceti trufasi pe langa problemele altora...s-ar putea ca intr-o buna zi rolurile sa se schimbe....
Viata a facut ca eu sa am multi prieteni, amici.....imi pare rau ca nu mai am timp sa le pot arata cat inseamna pt mine....ca ei sunt bogatia mea.....
Viata mea depinde de putin lichiid.....atat. Si am doar 35 de ani......
Am nevoie de o minune.....si asta doar Dumnezeu o poate face.
marți, 28 iulie 2009
...........
Va multumesc ca existati, toti cei care va ganditi la mine si ma rog pt voi sa aveti o viata lunga si fericita! Si imi pare rau ca nu am timp sa va arat ce mult insemnati pt mine.....
Din pacate, daca stati sa va ganditi bine, lumea se degradeaza pe zi ce trece, devina insensibila in alergatura nebuna dupa partea materiala.....nu mai e timp de sentimente, de suflet cald......E o lume ca va plati intr-un final toata aceasta nebunie......ne autodistrugem, valorile morale nu prea mai exista....
Am fost in biserica astazi.....e asa liniste si iti da o stare de impacare cu sine......ma rog sa apara o minune, sa ma salveze pe mine si familia mea......
Poate repet, am creierii amortiti de la pastile.....dar datele mele de compatibilitate sunt rare.....alta piedica......
am intrebat la fundeni.....daca cumpar testele...fac analizele? si au spus ca nu au cum sa faca la atatia oameni!!!!!!!
Fiti buni unii cu altii.......eu am simtit din plin ce inseamna sa am oameni buni langa mine, chiar si asa..la distanta.....ma simt iubit, si asta imi alina din suferinta.
Pt cine ma cunoaste, stie ca am avut o viata spectaculoasa, frumoasa, am fost un rasfatat.......insa atunci cand s-a intamplat ce este mai important in viata unui om....copiii....atunci mi se termina timpul!
Cred ca sensul vietii este iubirea.....altceva nu conteaza pe lumea asta! in numele iubirii esti in stare sa muti muntii....si daca ai parte de ea esti un om implinit.
Astept un raspuns de la o clinica...mayo, din sua....altul de la o clinica din viena....poate datele lor sunt altele si gasesc compatibil.
Sansele mari sunt insa in locul de nastere, loc unde din pacate nu ai sanse la viata prea mari!
Ma gandesc ca mai aveam atatea de facut in viata...atat de multe. As fi vrut sa fiu langa fetitele mele , sa le indrumin viata, sa le impartasesc din experienta mea de viata, sa le citesc povesti seara, sa le invat sa skieze, sa inoate.....as fi trait toata copilaria mea prin ele.......Si e minunat, nu? Copilaria e cea mai minunata perioada din viata unui om.
De ce se intampla sa moara oamenii......pe ce criterii , etc....intrebari fara raspuns.
Am fost toata viata un luptator, si am reusit tot timpul, indiferent de situatii. Dar acum nu ma pot lupta cu o bucatica de carne care contine celule canceroase.....As face orice....dar nu depinde de mine.
Oare ce ni se intampla depinde de noi?
Mi se umple sufletul de bucurie cand vad ca sunt atatia oameni care vor sa imi salveze viata.....
Sfarsitul meu nu va fi in tara, o tara care m-a dezamagit profund ca sistem de sanatate......voi muri aici probabil......am stabilit sa fiu incinerat si din cenusa se pot face diamante....vor fi 3 bucati.....pt sotia si fetele mele. Asa, cumva, voi fi langa ele in continuare.
O sa mai scriu......
Din pacate, daca stati sa va ganditi bine, lumea se degradeaza pe zi ce trece, devina insensibila in alergatura nebuna dupa partea materiala.....nu mai e timp de sentimente, de suflet cald......E o lume ca va plati intr-un final toata aceasta nebunie......ne autodistrugem, valorile morale nu prea mai exista....
Am fost in biserica astazi.....e asa liniste si iti da o stare de impacare cu sine......ma rog sa apara o minune, sa ma salveze pe mine si familia mea......
Poate repet, am creierii amortiti de la pastile.....dar datele mele de compatibilitate sunt rare.....alta piedica......
am intrebat la fundeni.....daca cumpar testele...fac analizele? si au spus ca nu au cum sa faca la atatia oameni!!!!!!!
Fiti buni unii cu altii.......eu am simtit din plin ce inseamna sa am oameni buni langa mine, chiar si asa..la distanta.....ma simt iubit, si asta imi alina din suferinta.
Pt cine ma cunoaste, stie ca am avut o viata spectaculoasa, frumoasa, am fost un rasfatat.......insa atunci cand s-a intamplat ce este mai important in viata unui om....copiii....atunci mi se termina timpul!
Cred ca sensul vietii este iubirea.....altceva nu conteaza pe lumea asta! in numele iubirii esti in stare sa muti muntii....si daca ai parte de ea esti un om implinit.
Astept un raspuns de la o clinica...mayo, din sua....altul de la o clinica din viena....poate datele lor sunt altele si gasesc compatibil.
Sansele mari sunt insa in locul de nastere, loc unde din pacate nu ai sanse la viata prea mari!
Ma gandesc ca mai aveam atatea de facut in viata...atat de multe. As fi vrut sa fiu langa fetitele mele , sa le indrumin viata, sa le impartasesc din experienta mea de viata, sa le citesc povesti seara, sa le invat sa skieze, sa inoate.....as fi trait toata copilaria mea prin ele.......Si e minunat, nu? Copilaria e cea mai minunata perioada din viata unui om.
De ce se intampla sa moara oamenii......pe ce criterii , etc....intrebari fara raspuns.
Am fost toata viata un luptator, si am reusit tot timpul, indiferent de situatii. Dar acum nu ma pot lupta cu o bucatica de carne care contine celule canceroase.....As face orice....dar nu depinde de mine.
Oare ce ni se intampla depinde de noi?
Mi se umple sufletul de bucurie cand vad ca sunt atatia oameni care vor sa imi salveze viata.....
Sfarsitul meu nu va fi in tara, o tara care m-a dezamagit profund ca sistem de sanatate......voi muri aici probabil......am stabilit sa fiu incinerat si din cenusa se pot face diamante....vor fi 3 bucati.....pt sotia si fetele mele. Asa, cumva, voi fi langa ele in continuare.
O sa mai scriu......
............
dragii mei dragi......traim intr-o tara de rahat......mori cu zile in multe cazuri.
Baza de date contine doar 500 de donatori!!!! Si nu fac decar la rude testele, pt ca nu au fonduri sa efectueze testele!!!!!!
cred ca mai mult de 500 de persoane voiau sa mearga pt mine la fundeni sa doneze....
Aici, prietenii mei s-au dus sa doneze si au primit mancare, sucuri si un mic cadou pt ca s-au inscris.
Toata campania de la protv a fost o pacaleala politica....atata tot.
Este incredibil in ce tara putem trai.....o tara plina de hoti, de ordinari(ma refer la cei ce conduc, cica, tara asta).
A inteles ca la viena se face transplant si cu 50%compatibilitate, cum sunt eu cu fratele meu....sper sa fie adevarat, desi aici mi-au spus ca nu reusesc astfel de transplanturi.....
Ma rog zi si noapte sa apara un donator, sa fie o minune....insa se pare ca din romania nu poate aparea din cauza lipsei de fonduri....din cauza sistemului imputit in care trai.
oameni buni......va multumesc din suflet pt tot......poate totusi la timisoara , constanta.....mures....or mai avea fonduri, desi ei au spus ca doar pt rude fac testele.
In romania mori cu zile.....si o stiam.....
Baza de date contine doar 500 de donatori!!!! Si nu fac decar la rude testele, pt ca nu au fonduri sa efectueze testele!!!!!!
cred ca mai mult de 500 de persoane voiau sa mearga pt mine la fundeni sa doneze....
Aici, prietenii mei s-au dus sa doneze si au primit mancare, sucuri si un mic cadou pt ca s-au inscris.
Toata campania de la protv a fost o pacaleala politica....atata tot.
Este incredibil in ce tara putem trai.....o tara plina de hoti, de ordinari(ma refer la cei ce conduc, cica, tara asta).
A inteles ca la viena se face transplant si cu 50%compatibilitate, cum sunt eu cu fratele meu....sper sa fie adevarat, desi aici mi-au spus ca nu reusesc astfel de transplanturi.....
Ma rog zi si noapte sa apara un donator, sa fie o minune....insa se pare ca din romania nu poate aparea din cauza lipsei de fonduri....din cauza sistemului imputit in care trai.
oameni buni......va multumesc din suflet pt tot......poate totusi la timisoara , constanta.....mures....or mai avea fonduri, desi ei au spus ca doar pt rude fac testele.
In romania mori cu zile.....si o stiam.....
sâmbătă, 25 iulie 2009
fatalitate
Nu mai suport sa traiesc. Ma rog in continuu de sotia mea sa imi dea voie sa termin acum,azi, cu toata suferinta mea.
Nu ma judecati gresit...dar totul s-a terminat pt mine. Nu pot sa astept sa vad cum ma sting incet-incet. 4-5 luni de trait in groaza asta nu inseamna nimic . Am doar 35 de ani.....
Viata este grea, urata de multe ori.....Nu vreau sa mai traiesc in lumea asta. Nu mi-e frica de moarte. Am peste 100 de pastile de diazepam, care sper ca ma pot ajuta sa plec repede si linistit din chinul vietii .....Acum sau peste 5 luni ...nu conteaza....toata lumea stie din jurul meu ca ma sting....ce rost are acest chin?
trezirea este un chin fara margini, am sufletul zdrobit si urlu de neputinta. Ce rahat de viata! Dumnezeu? nu poate sa isi bata asa joc de mine....de atatia oameni...
Aceti idee cati copilasi mor de cancer? unde e dumnezeu? nu e...e doar o inchipuire a noastra...Si daca exista, nu e bun, nu e drept......nu vedeti atatea nenorociri in jurul vostru?
Stiu, imi veti spune ca nu e asa...dar pe voi nu v-a lovit viata......
Ma uit la fetitele mele.....peste putin timp tati lor va fi pe luna.......cu treaba......
Unde e dumnezeu acum?
ma chinuiesc de 1 an si jumatate......si nimic......sunt sfarsit. Moartea pt mine va fi o alinare
Nu ma judecati gresit...dar totul s-a terminat pt mine. Nu pot sa astept sa vad cum ma sting incet-incet. 4-5 luni de trait in groaza asta nu inseamna nimic . Am doar 35 de ani.....
Viata este grea, urata de multe ori.....Nu vreau sa mai traiesc in lumea asta. Nu mi-e frica de moarte. Am peste 100 de pastile de diazepam, care sper ca ma pot ajuta sa plec repede si linistit din chinul vietii .....Acum sau peste 5 luni ...nu conteaza....toata lumea stie din jurul meu ca ma sting....ce rost are acest chin?
trezirea este un chin fara margini, am sufletul zdrobit si urlu de neputinta. Ce rahat de viata! Dumnezeu? nu poate sa isi bata asa joc de mine....de atatia oameni...
Aceti idee cati copilasi mor de cancer? unde e dumnezeu? nu e...e doar o inchipuire a noastra...Si daca exista, nu e bun, nu e drept......nu vedeti atatea nenorociri in jurul vostru?
Stiu, imi veti spune ca nu e asa...dar pe voi nu v-a lovit viata......
Ma uit la fetitele mele.....peste putin timp tati lor va fi pe luna.......cu treaba......
Unde e dumnezeu acum?
ma chinuiesc de 1 an si jumatate......si nimic......sunt sfarsit. Moartea pt mine va fi o alinare
sâmbătă, 18 iulie 2009
inca putin
mai sunt 4 zile...in momentele in care uit sa imi ocup mintea cu altele, simt ca ma loveste cu putere ceva in abdomen, simt cum sunt invadat de emotii...atunci ma coplesesc.
Sper ca pana marti sa tin cat mai departe emotiile care ma vor strivi in ziua de miercuri....atunci chiar ca nimeni si nimic nu are ce sa imi faca...va trebui sa trec prin chinurile iadului pana aflu....spun asta pt ca nu concep altceva decat sa imi spuna ca sunt curat....
Am mai trecut prin alte doua momente extrem de importante si de decisive....atunci cand m-au acceptat la tratament si aflarea rezultatului de la pet-ul de dupa autotransplant...
Ma intreb des...oare peste o saptamana pe vremea asta cum voi fi? Sau imi spun ca asta e ultimul sfarsit de saptamana pana voi sti daca imi recapat viata ....
of....ce viata palpitanta am!
Imi doresc o viata banala.....simpla......
Sper ca pana marti sa tin cat mai departe emotiile care ma vor strivi in ziua de miercuri....atunci chiar ca nimeni si nimic nu are ce sa imi faca...va trebui sa trec prin chinurile iadului pana aflu....spun asta pt ca nu concep altceva decat sa imi spuna ca sunt curat....
Am mai trecut prin alte doua momente extrem de importante si de decisive....atunci cand m-au acceptat la tratament si aflarea rezultatului de la pet-ul de dupa autotransplant...
Ma intreb des...oare peste o saptamana pe vremea asta cum voi fi? Sau imi spun ca asta e ultimul sfarsit de saptamana pana voi sti daca imi recapat viata ....
of....ce viata palpitanta am!
Imi doresc o viata banala.....simpla......
joi, 16 iulie 2009
numaratoarea inversa se apropie de final....
ieri am facut testul...pet-ul.....A durat cam 3 ore cu totul .....Intai mi-au bagat sustanta radioactiva in sange.....dureaza pana isi face treaba...apoi cam 40 minute dureaza testul efectiv, statul in tubul ala.....
Ce sa spun....mai sunt 6 zile si aflu finalul. Am ajuns la capatul drumului , dupa 17 luni de chinuri fizice, psihice.....Ziua de 22 iulie va fi infernala pana voi afla rezultatul, trebuie sa gasesc o solutie sa stiu cum sa traiesc ziua aia....
Deci....daca nu sunt curat....nu mai am tratament acum.....si as astepta gasirea unui donator compatibil.....timp in care as fi pe drumul spre moarte.
Insa....acum.....ar trebui sa fiu curat. Sansele sa fiu sanatos azi sunt mult mai mari decat sa nu...insa boala asta e cea mai perversa si orice se poate...
cert este ca ma asteapta cateva zile de cosmar....trebuie sa fac efort pt fiecare ora care trece ca sa nu ma las prada emotiilor, fricii....si asta se va accentua spre ziua de 22 iulie. evident, dupa raspuns va fi nebunie de fericire....sau o groaza inimaginabila...
mai vorbim
Ce sa spun....mai sunt 6 zile si aflu finalul. Am ajuns la capatul drumului , dupa 17 luni de chinuri fizice, psihice.....Ziua de 22 iulie va fi infernala pana voi afla rezultatul, trebuie sa gasesc o solutie sa stiu cum sa traiesc ziua aia....
Deci....daca nu sunt curat....nu mai am tratament acum.....si as astepta gasirea unui donator compatibil.....timp in care as fi pe drumul spre moarte.
Insa....acum.....ar trebui sa fiu curat. Sansele sa fiu sanatos azi sunt mult mai mari decat sa nu...insa boala asta e cea mai perversa si orice se poate...
cert este ca ma asteapta cateva zile de cosmar....trebuie sa fac efort pt fiecare ora care trece ca sa nu ma las prada emotiilor, fricii....si asta se va accentua spre ziua de 22 iulie. evident, dupa raspuns va fi nebunie de fericire....sau o groaza inimaginabila...
mai vorbim
joi, 4 iunie 2009
vremea bilantului! si asteptare....din nou!
salutare!
ieri am terminat tot tratamentul...TOT! ma simt gol-golut....lipsit de orice protectie acum. Miza este enorma.....va fi ori la bal...ori.....(la spital nu mai poate fi, atat timp cat donator nu mi-au gasit inca, sau nu stiu eu).
ma gandeam la un bilant acum.....
Deci, dupa 15 luni de tratament, cu pauza doar pt refacerea organismului.....:
- 8 cure de chimioterapie de prima linie, 3 zile la doua saptamani
- 3 cure de chimioterapie de linia a doua, 3 zile la o 3 saptamani
- 2 cure de chimioterapie totala, 5 zile, la 2 saptamani
- autotransplant de celule stem, 28 de zile de spitalizare
- 15 sedinte de radioterapie, 15 zile
Asta ar fi grosul tratamentului...insa:
- 360 de injectii in burta( primele 3 luni cate doua pe zi, restul cate una) din cauza unei tromboze aparute in urma unei operatii
- 2 operatii de introducere a unui cateter in artera femurala( una pt recoltare de celule stem si alta pt chimioterapia specifica autotransplantului)
- 1 operatie la piept pt recoltarea probei necesare stabilirii diagnosticului
- 1 operatie pt introducerea cateterului la piept, ce a dus la aparitia trombozei si scoaterea lui a doua zi(operatia a insemnat si interventie la gat)
- 1 operatie din osul soldului, sub anestezie, pt a determina stadiul bolii
- 1 operatie in mana stanga pt introducerea unui cateter
- 40 de zile de spitalizare in total
- 5 punctii in coloana
- 2 punctii in plamani pt eliminarea lichidului
- 4 teste PET si urmeaza cel de-al cincilea
- foarte multe radiografii, ct-uri, electrocardiograme, teste pt inima, analize de sange(de doua ori pe luna in mod normal, zilnic in timpul spitalizarii)
- de 3 ori perfuzii de sange
- pastile in fiecare zi in ultimele 9 luni, chiar si doua pe zi
- cate doua vizite lunare la medicul hematolog, cu emotiile aferente.....
- colectarea celulelor stem
- 2 zile de inhalatii pt protectia plamanilor, dupa autotransplant
- picaturi pt protectia ochilor
Cum vi se pare? Asa-i ca aveti viata frumoasa?.........
ieri am terminat tot tratamentul...TOT! ma simt gol-golut....lipsit de orice protectie acum. Miza este enorma.....va fi ori la bal...ori.....(la spital nu mai poate fi, atat timp cat donator nu mi-au gasit inca, sau nu stiu eu).
ma gandeam la un bilant acum.....
Deci, dupa 15 luni de tratament, cu pauza doar pt refacerea organismului.....:
- 8 cure de chimioterapie de prima linie, 3 zile la doua saptamani
- 3 cure de chimioterapie de linia a doua, 3 zile la o 3 saptamani
- 2 cure de chimioterapie totala, 5 zile, la 2 saptamani
- autotransplant de celule stem, 28 de zile de spitalizare
- 15 sedinte de radioterapie, 15 zile
Asta ar fi grosul tratamentului...insa:
- 360 de injectii in burta( primele 3 luni cate doua pe zi, restul cate una) din cauza unei tromboze aparute in urma unei operatii
- 2 operatii de introducere a unui cateter in artera femurala( una pt recoltare de celule stem si alta pt chimioterapia specifica autotransplantului)
- 1 operatie la piept pt recoltarea probei necesare stabilirii diagnosticului
- 1 operatie pt introducerea cateterului la piept, ce a dus la aparitia trombozei si scoaterea lui a doua zi(operatia a insemnat si interventie la gat)
- 1 operatie din osul soldului, sub anestezie, pt a determina stadiul bolii
- 1 operatie in mana stanga pt introducerea unui cateter
- 40 de zile de spitalizare in total
- 5 punctii in coloana
- 2 punctii in plamani pt eliminarea lichidului
- 4 teste PET si urmeaza cel de-al cincilea
- foarte multe radiografii, ct-uri, electrocardiograme, teste pt inima, analize de sange(de doua ori pe luna in mod normal, zilnic in timpul spitalizarii)
- de 3 ori perfuzii de sange
- pastile in fiecare zi in ultimele 9 luni, chiar si doua pe zi
- cate doua vizite lunare la medicul hematolog, cu emotiile aferente.....
- colectarea celulelor stem
- 2 zile de inhalatii pt protectia plamanilor, dupa autotransplant
- picaturi pt protectia ochilor
Cum vi se pare? Asa-i ca aveti viata frumoasa?.........
duminică, 17 mai 2009
razboiul continua.....
am obosit asteptand....am obosit luptandu-ma zilnic cu ganduri negre....am obosit cantarind, analizand......
Maine am din nou analize de sange dimineata, apoi vizita cu medicul hematolog, unde voi afla cum stau....apoi din nou radiatii.
Am emotii mari....trebuie sa fie toate in regula, ca sa fiu in grafic.
Imi doresc liniste...linistea data de ragazul pe care vreau sa il primesc de la Dumnezeu sa pot sa imi cresc fetele, sa pot fi alaturi de ele in timp ce cresc, sa le invat tot ce stiu...sa pot sa le dau sfaturi....sa le ocrotesc. Atat!
Constientizarea existentei limitaate catimp...cel putin in forma asta materiala.....mi-a rasturnat tot n minte si mai ales m-a lasat fara raspunsuri.....Am nevoie de timp sa caut raspunsuri...asta chiar daca stiu ca nu le voi avea, dar simt nevoia sa caut, sa ma imbogatesc! Evident ca spiritual...pt ca asta e adevarata bogatie, nu cea materiala.
Tanjesti dupa avere materiala, dupa mult mai mult decat ai nevoie in viata, desi atunci cand ai minimul necesar sa traiesti linistit....ti se pare ca esti sarac, ca trebuie mai mult!
Credeti-ma, inseamna nimic partea materiala!
Ai o masina....vrei alta, mai mare, mai puternica, mai noua....Ai o locuinta...vrei mai multe camere, vrei piscina, vrei mai mult! Si ? Cand devii constient de faptul ca acest corp, caroseria in care traieste sufletul nostru, incepe sa dea semne de batranete, cand constientizam ca sfarsitul e mult mai aproape...atunci poate ! ne dam seama ca am pierdut TIMP, viata, liniste....iubire....doar pentru a alerga disperati dupa ceva ce oricum nu luam cu noi, ceva ce in momentul constientizarii nevesniciei devine stupid, fara sens...Si atunci? Ce mai putem face? sa dam timpul inapoi? sa restartam viata? Ehe....am vrea noi...
Am spus mai demult ca daca scap, pot spune ca Dumnezeu mi-a dat un mare dar...o boala teribila.....chiar o boala ce ma face sa trec prin toate etapele de vindecare...., ce nu s-a vindecat repede.....sigur ca sa am timp sa meditez bine la ce se intampla......mi-a dat sansa sa imi traiesc timpul ramas intens, sa pot sa caut ce conteaza adevarat in viata....
Da, pentru mine viata acum (acum...adica dupa ce aflu ca sunt curat) va fi o minune, fiecare zi in care ma trezesc si sunt sanatos va fi o minune pt mine...o minune de care nu va dati seama, voi ce nu sunteti ca mine....
Daca lumea ar trece prin ce trec eu...ar deveni mai buna, cu siguranta.....
Ma uit in jurul meu tot timpul, studiz atent persoane, cupluri....
Unii sunt tineri, efervescenti.....altii, in varsta....stand linistiti pe banca...privind in jur, de multe ori in gol.....ridicandu-se cu greu....Sunr constienti poate ca s-a terminat timpul in care puteau fi ca cei tineri....
Oare e bine sa stii mai devreme, asa cum stiu eu acum??Uneori e bine sa fii aerian, e mai usor totul...dar cand vine scadenta, cum mi-a venit mie.....iti doresti sa fii folosit altfel poate timpul trecut.
Dar nu conteaza....nu noi ne alegem destinul....drumul pe care il traversam. trist este ca totul dispare, totul moare...
ma gandeam la copilarie....atat de frumoasa.....atat de curata, de sensibila....inocenta...
A murit demult.....Bunicii mei nu mai sunt, vecinii de la tara cu care am crescut....nu mai sunt.....Tot timpul ma intristam cand zburam cu gandul inapoi, in timp.....ma gandeam totusi ca viata mea va continua, ca voi avea copii...ca voi fi si eu cum erau parintii mei...ma gandeam sa fiu mai bun cu copiii mei, sa fac cat mai putine greseli....
A venit tatal meu la mine astazi....are 68 de ani....si parca a imbatranit exponential in ultimul an.....E stupid cand ma gandesc ca imi propusesem sa ma duc acasa, la ei, macar o data pe luna...in ideea ca au imbatranit si ca timpul lor se duce......Si cand colo, eu sunt cel care trebuie vazut mai des, pt ca poate Dumnezeu are alte planuri cu mine.....Inca o lectie???
ma gandesc la toate cunostintele mele....unele acum isi incep viata...se casatoresc, isi doresc copii....si eu sunt cu bagajele facute, asteptand sa vad daca trec sau nu examenul vietii!
Fetitele mele au crescut, acum comunicam f bine, ne intelegem.....ma simt asa de responsabil si de vinovat, daca nu scap.......as face orice sa traiesc, absolut orice!!! Nu pot sa le las fara mine, in viata asta asa de dura....O Doamne, sunt asa de mici!!!!!
Cand ne-am hotarat sa facem copii.....mi-am dat seama ca nu mai traiesc doar pt mine....si ca trebuia sa am mare grija si de mine pt a avea grija de omuletii care urmau sa vina pe lume....
pana si cu masina merg f atent, mult mai atent fata de tinereti.......
Cand sotia mea era insarcinata in 5 luni.....intr-o dimineata a avut hemoragie ce s-a tradus la spital cu iminenta de avort....Atunci m-am rugat sa se intample orice, numai sa traiasca fetitele mele....Daca asta a insemnat pretul vietii mele....sunt trist dar si fericit.....trist ca nu pot fi mult langa ele, fericit ca le-am dat viata.......Sigur....poate nu asa....
Aveti grija de TIMPUL vostru...e limitat!
Noapte buna!
Maine am din nou analize de sange dimineata, apoi vizita cu medicul hematolog, unde voi afla cum stau....apoi din nou radiatii.
Am emotii mari....trebuie sa fie toate in regula, ca sa fiu in grafic.
Imi doresc liniste...linistea data de ragazul pe care vreau sa il primesc de la Dumnezeu sa pot sa imi cresc fetele, sa pot fi alaturi de ele in timp ce cresc, sa le invat tot ce stiu...sa pot sa le dau sfaturi....sa le ocrotesc. Atat!
Constientizarea existentei limitaate catimp...cel putin in forma asta materiala.....mi-a rasturnat tot n minte si mai ales m-a lasat fara raspunsuri.....Am nevoie de timp sa caut raspunsuri...asta chiar daca stiu ca nu le voi avea, dar simt nevoia sa caut, sa ma imbogatesc! Evident ca spiritual...pt ca asta e adevarata bogatie, nu cea materiala.
Tanjesti dupa avere materiala, dupa mult mai mult decat ai nevoie in viata, desi atunci cand ai minimul necesar sa traiesti linistit....ti se pare ca esti sarac, ca trebuie mai mult!
Credeti-ma, inseamna nimic partea materiala!
Ai o masina....vrei alta, mai mare, mai puternica, mai noua....Ai o locuinta...vrei mai multe camere, vrei piscina, vrei mai mult! Si ? Cand devii constient de faptul ca acest corp, caroseria in care traieste sufletul nostru, incepe sa dea semne de batranete, cand constientizam ca sfarsitul e mult mai aproape...atunci poate ! ne dam seama ca am pierdut TIMP, viata, liniste....iubire....doar pentru a alerga disperati dupa ceva ce oricum nu luam cu noi, ceva ce in momentul constientizarii nevesniciei devine stupid, fara sens...Si atunci? Ce mai putem face? sa dam timpul inapoi? sa restartam viata? Ehe....am vrea noi...
Am spus mai demult ca daca scap, pot spune ca Dumnezeu mi-a dat un mare dar...o boala teribila.....chiar o boala ce ma face sa trec prin toate etapele de vindecare...., ce nu s-a vindecat repede.....sigur ca sa am timp sa meditez bine la ce se intampla......mi-a dat sansa sa imi traiesc timpul ramas intens, sa pot sa caut ce conteaza adevarat in viata....
Da, pentru mine viata acum (acum...adica dupa ce aflu ca sunt curat) va fi o minune, fiecare zi in care ma trezesc si sunt sanatos va fi o minune pt mine...o minune de care nu va dati seama, voi ce nu sunteti ca mine....
Daca lumea ar trece prin ce trec eu...ar deveni mai buna, cu siguranta.....
Ma uit in jurul meu tot timpul, studiz atent persoane, cupluri....
Unii sunt tineri, efervescenti.....altii, in varsta....stand linistiti pe banca...privind in jur, de multe ori in gol.....ridicandu-se cu greu....Sunr constienti poate ca s-a terminat timpul in care puteau fi ca cei tineri....
Oare e bine sa stii mai devreme, asa cum stiu eu acum??Uneori e bine sa fii aerian, e mai usor totul...dar cand vine scadenta, cum mi-a venit mie.....iti doresti sa fii folosit altfel poate timpul trecut.
Dar nu conteaza....nu noi ne alegem destinul....drumul pe care il traversam. trist este ca totul dispare, totul moare...
ma gandeam la copilarie....atat de frumoasa.....atat de curata, de sensibila....inocenta...
A murit demult.....Bunicii mei nu mai sunt, vecinii de la tara cu care am crescut....nu mai sunt.....Tot timpul ma intristam cand zburam cu gandul inapoi, in timp.....ma gandeam totusi ca viata mea va continua, ca voi avea copii...ca voi fi si eu cum erau parintii mei...ma gandeam sa fiu mai bun cu copiii mei, sa fac cat mai putine greseli....
A venit tatal meu la mine astazi....are 68 de ani....si parca a imbatranit exponential in ultimul an.....E stupid cand ma gandesc ca imi propusesem sa ma duc acasa, la ei, macar o data pe luna...in ideea ca au imbatranit si ca timpul lor se duce......Si cand colo, eu sunt cel care trebuie vazut mai des, pt ca poate Dumnezeu are alte planuri cu mine.....Inca o lectie???
ma gandesc la toate cunostintele mele....unele acum isi incep viata...se casatoresc, isi doresc copii....si eu sunt cu bagajele facute, asteptand sa vad daca trec sau nu examenul vietii!
Fetitele mele au crescut, acum comunicam f bine, ne intelegem.....ma simt asa de responsabil si de vinovat, daca nu scap.......as face orice sa traiesc, absolut orice!!! Nu pot sa le las fara mine, in viata asta asa de dura....O Doamne, sunt asa de mici!!!!!
Cand ne-am hotarat sa facem copii.....mi-am dat seama ca nu mai traiesc doar pt mine....si ca trebuia sa am mare grija si de mine pt a avea grija de omuletii care urmau sa vina pe lume....
pana si cu masina merg f atent, mult mai atent fata de tinereti.......
Cand sotia mea era insarcinata in 5 luni.....intr-o dimineata a avut hemoragie ce s-a tradus la spital cu iminenta de avort....Atunci m-am rugat sa se intample orice, numai sa traiasca fetitele mele....Daca asta a insemnat pretul vietii mele....sunt trist dar si fericit.....trist ca nu pot fi mult langa ele, fericit ca le-am dat viata.......Sigur....poate nu asa....
Aveti grija de TIMPUL vostru...e limitat!
Noapte buna!
joi, 30 aprilie 2009
rugaminte
Pentru cei sanatosi :
in curand se va infiinta registrul donatorilor de celule stem, cel in care am norocul sa fiu inscris de cei de aici....dar care va fi accesibil si din tara de la 1 sept, dupa cum spune prim-ministrul.
Stiti ce inseamna un simplu gest de a merge si a vi se lua putin sange pt analize? Ca in momentul ala puteti fi cel care salvati o viata, o familie!! procedura de colectare a celulelor stem e f simpla, usoara, fara sa simtiti nimic.
Nu ezitati sa mergeti acolo unde se va putea face acest lucru....
O spun si va rog si pentru mine, pt ca inca nu am un donator compatibil, in caz de nevoie....dar pt toti care au viata in pericol si asteapta o minune.
in curand se va infiinta registrul donatorilor de celule stem, cel in care am norocul sa fiu inscris de cei de aici....dar care va fi accesibil si din tara de la 1 sept, dupa cum spune prim-ministrul.
Stiti ce inseamna un simplu gest de a merge si a vi se lua putin sange pt analize? Ca in momentul ala puteti fi cel care salvati o viata, o familie!! procedura de colectare a celulelor stem e f simpla, usoara, fara sa simtiti nimic.
Nu ezitati sa mergeti acolo unde se va putea face acest lucru....
O spun si va rog si pentru mine, pt ca inca nu am un donator compatibil, in caz de nevoie....dar pt toti care au viata in pericol si asteapta o minune.
marți, 21 aprilie 2009
din iad in rai...si iar se vede iadul!
Rezultatul testului a fost mai bun decat sperau medicii..in sensul ca tumoarea s-a redus pana la ..cam 4 cm...cu activitate canceroasa de la 28 de unitati inainte de transplant pana la 3 unitati dupa...Nu mai am decat intr-un singur loc....corpul este curat, se poate incepe radioterapia. Insa....
Fac eforturi sa nu fie asa.....dar am cazut iar......Astazi am fost la radioterapie, unde au facut o simulare. Pentru ca voi incepe peste doua saptamani radioterapia, m-am speriat pt ca stiu ca orice secunda care trece nu e in favoarea mea. Asa ca am reusit sa vorbesc cu medicii de la hematologie. Raspunsul este ca acum ar fi prea devreme, ca maduva mea ar avea probleme daca nu mai astept cele doua saptamani. acum...cel de la radioterapie a spus ca abia atunci mi-a facut loc....cei de aici spun ca asa e bine....
Pe langa frica ca in timpul asta pana atunci sa nu se trezeasca boala, care are activitate mica acum....a mai aparut ceva. Medicul meu de transplant mi-a spus ca in general, in situatia mea, se curata ce mai am....ca asa spera....evident ca nu garanteaza nimeni, dar ca riscul reapapritiei bolii e mare, am inteles ca procentul celor care au recadere in primele 6 luni, sau dupa 6 luni, nu am inteles f bine, este mult mai mare ca a celor care nu mai au recaderi.....Mi-a spus ca ideal pt mine e transplantul de la donator, dar pana acum nu au gasit inca!
Asta m-a facut sa cred ca am sanse mari de recadere.....
Sigur, inca nu m-am vindecat acum....cum sa ma gandesc la recadere! Dar acum sper foarte mult ca radioterapia va arde ce e acolo....
As da orice sa imi recapat linistea....nu aveti idee ce importanta e linistea! Este cea mai importanta! In cazul meu, nici toti banii din lumea asta nu o cumpara....
am trait cateva zile de fericire, simteam ca plutesc, ma simteam fara griji , ma simteam vindecat , scapat de cosmarul asta. Acum insa nu mai e asa. Boala asta e rea, greu de batut.....
o doamne...se va termina cosmarul asta vreodata??????
Fac eforturi sa nu fie asa.....dar am cazut iar......Astazi am fost la radioterapie, unde au facut o simulare. Pentru ca voi incepe peste doua saptamani radioterapia, m-am speriat pt ca stiu ca orice secunda care trece nu e in favoarea mea. Asa ca am reusit sa vorbesc cu medicii de la hematologie. Raspunsul este ca acum ar fi prea devreme, ca maduva mea ar avea probleme daca nu mai astept cele doua saptamani. acum...cel de la radioterapie a spus ca abia atunci mi-a facut loc....cei de aici spun ca asa e bine....
Pe langa frica ca in timpul asta pana atunci sa nu se trezeasca boala, care are activitate mica acum....a mai aparut ceva. Medicul meu de transplant mi-a spus ca in general, in situatia mea, se curata ce mai am....ca asa spera....evident ca nu garanteaza nimeni, dar ca riscul reapapritiei bolii e mare, am inteles ca procentul celor care au recadere in primele 6 luni, sau dupa 6 luni, nu am inteles f bine, este mult mai mare ca a celor care nu mai au recaderi.....Mi-a spus ca ideal pt mine e transplantul de la donator, dar pana acum nu au gasit inca!
Asta m-a facut sa cred ca am sanse mari de recadere.....
Sigur, inca nu m-am vindecat acum....cum sa ma gandesc la recadere! Dar acum sper foarte mult ca radioterapia va arde ce e acolo....
As da orice sa imi recapat linistea....nu aveti idee ce importanta e linistea! Este cea mai importanta! In cazul meu, nici toti banii din lumea asta nu o cumpara....
am trait cateva zile de fericire, simteam ca plutesc, ma simteam fara griji , ma simteam vindecat , scapat de cosmarul asta. Acum insa nu mai e asa. Boala asta e rea, greu de batut.....
o doamne...se va termina cosmarul asta vreodata??????
joi, 16 aprilie 2009
ultima zi...inainte de adevar
Azi e ultima zi de speranta....maine voi afla totul...traiesc sau mor!
Mi-a fost greu sa astept, acum simt ca explodez, simt ca sunt strivit!
acum o saptamana am facut o radiografie....am vazut ca nu se mai vedea nimic, fapt ce m-a ajutat enorm sa astept ziua de maine optimist. Dar azi si pana maine mi-este infernal de greu. Nu mai am nimic in fata, doar cateva ore .....voi afla adevarul...realitatea.
Pot sa fiu vindecat, pot sa mai am putin si cu radioterapie sa ma vindec...sau ....orice alta varianta e fatala pt mine.
Nu am mai scris nimic despre ce am pait prin tara.....nu am vrut sa imi alimentez negativ starea de spirit si asa instabila....
Oricum, de maine, indiferent cum va fi raspunsul....voi continua.
Tineti-mi pumnii, maine cerul va fi luminos sau se va prabusi peste mine.
MAINE! Vinerea mare! Cum ar fi.....?
Mi-a fost greu sa astept, acum simt ca explodez, simt ca sunt strivit!
acum o saptamana am facut o radiografie....am vazut ca nu se mai vedea nimic, fapt ce m-a ajutat enorm sa astept ziua de maine optimist. Dar azi si pana maine mi-este infernal de greu. Nu mai am nimic in fata, doar cateva ore .....voi afla adevarul...realitatea.
Pot sa fiu vindecat, pot sa mai am putin si cu radioterapie sa ma vindec...sau ....orice alta varianta e fatala pt mine.
Nu am mai scris nimic despre ce am pait prin tara.....nu am vrut sa imi alimentez negativ starea de spirit si asa instabila....
Oricum, de maine, indiferent cum va fi raspunsul....voi continua.
Tineti-mi pumnii, maine cerul va fi luminos sau se va prabusi peste mine.
MAINE! Vinerea mare! Cum ar fi.....?
duminică, 5 aprilie 2009
......
Si parca nu era de ajuns in ce stare eram.....azi dimineata m-am trezit cu fata umflata....semn rau...maine ma duc la spital sa le spun si astfel cred ca o sa se urgenteze aflarea rezultatului de la pet....
traiesc un cosmar...am atipit si constat cu groaza ca ma trezesc speriat....starea asta o recunosc....am trait-o vara trecuta, cand am ajuns la marginea prapastiei din punct de vedere psihic....Sper sa aflu mai repede vestile care trebuie sa fie bune, altfel ...nu stiu ce va fi cu mine.
traiesc un cosmar...am atipit si constat cu groaza ca ma trezesc speriat....starea asta o recunosc....am trait-o vara trecuta, cand am ajuns la marginea prapastiei din punct de vedere psihic....Sper sa aflu mai repede vestile care trebuie sa fie bune, altfel ...nu stiu ce va fi cu mine.
sâmbătă, 4 aprilie 2009
povestea continua....
a trecut doar o zi din asteptarea asta...groaznic. fac eforturi sa nu imi pierd mintile...cand nu reusesc, simt rasuflarea urat mirositoare a ....neantului, parca simt coltii reci si taiosi ai monstrului care imi ameninta viata mie, dar mai ales viitorul fetitelor mele.
mi-era teama de asteptarea asta, e innebunitor...seamana cred cu starea condamnatilor
la moarte care, in drum spre locul de executie....asteapta salvarea ce poate veni in ultima clipa.
Imi trec atatea ganduri....imi inchipui situatii si situatii.....of doamne, asa de normal mi se parea ca traiesc, ca sunt sanatos....consideram asta firescul vietii mele de om.
Simt ca imi explodeaza creierii pur si simplu....gravitatea situatiei, ireversabilitatea posibila a situatiei imi sfasie sufletul. Nu se poate sa mor acum....si totusi asta astept acum...sa aflu daca imi continui viata.
E infricosator sa stii ca in interiorul tau ceva malefic pune stapanire pe tine, te macina din interior, si nu poti face nimic.
As vrea sa fiu personaj din jocuri, care sa renasca dupa ce moare....dar cand nu stii ce a cauzat asa ceva?
Oare as vrea sa renasc, stiind durerea prin care trec acum?
E INSUPORTABIL!!!! Sa imi privesc fetitele, minunile din viata mea.....sa vezi manutele alea mici cum iti strang cate un deget cand merg cu ele la plimbare...sa le vad cum alearga spre mine cu bratele deschise...la tati lor.....si sa stiu ca se poate sa dispar pe vecie din viata lor....e ucigator, urli pana iti pierzi mintile....
Mi-e frica, dar nu e atat de nedrept pentru ele sa nu fiu langa ele?
o, doamne....ma auzi? ma vezi?
mi-era teama de asteptarea asta, e innebunitor...seamana cred cu starea condamnatilor
la moarte care, in drum spre locul de executie....asteapta salvarea ce poate veni in ultima clipa.
Imi trec atatea ganduri....imi inchipui situatii si situatii.....of doamne, asa de normal mi se parea ca traiesc, ca sunt sanatos....consideram asta firescul vietii mele de om.
Simt ca imi explodeaza creierii pur si simplu....gravitatea situatiei, ireversabilitatea posibila a situatiei imi sfasie sufletul. Nu se poate sa mor acum....si totusi asta astept acum...sa aflu daca imi continui viata.
E infricosator sa stii ca in interiorul tau ceva malefic pune stapanire pe tine, te macina din interior, si nu poti face nimic.
As vrea sa fiu personaj din jocuri, care sa renasca dupa ce moare....dar cand nu stii ce a cauzat asa ceva?
Oare as vrea sa renasc, stiind durerea prin care trec acum?
E INSUPORTABIL!!!! Sa imi privesc fetitele, minunile din viata mea.....sa vezi manutele alea mici cum iti strang cate un deget cand merg cu ele la plimbare...sa le vad cum alearga spre mine cu bratele deschise...la tati lor.....si sa stiu ca se poate sa dispar pe vecie din viata lor....e ucigator, urli pana iti pierzi mintile....
Mi-e frica, dar nu e atat de nedrept pentru ele sa nu fiu langa ele?
o, doamne....ma auzi? ma vezi?
vineri, 3 aprilie 2009
a trecut ceva timp....
nu am scris de ceva timp.....mi-a fost destul de rau de cand m-am intors din spital....dureri de cap pe care le am si acum.....stari de voma, etc....intre timp am implinit 35 de ani......
Astazi am facut testul care va arata cum stau cu boala, cu raspunsul la tratament..voi afla peste 5-10 zile....voi trai un infern pana atunci! Nu pot sa cred nici acum ce pot sa traiesc....ce emotii , ce ganduri, ce groaza.....
Ma simt bine fizic, semnele clinice pe care le stiu ca nu sunt bune nu le am , deci am speranta...
E asa ciudat si de neinteles...urmeaza sa aflu daca traiesc sau nu...la doar 35 de ani!
Am ajuns la un punct in care viata mi-a dat tot ce mi-am dorit...da...chiar tot! dar in punctul ala mi-a dat si boala! Ce ironie a sortii!!!!!Suna ca un scenariu de film, si sper din toata fiinta mea ca va fi un final fericit.
De la spitalizare am facut pana cum 2 seturi de analize care au iesit f bune....vestile astea m-au tinut la suprafata.
Insa acum, pana aflu ce va fi cu mine, va fi ....of doamne!
am fost un om atat de puternic..sau asa am crezut...
Peste 30 de ani nu va mai conta ca am existat....dar vreau sa imi cresc fetitele...nu le pot lasa acum, cand sunt asa de mici...!!!Doamne, ma auzi? ma vezi? ma chinui asa de mult.....
avem o viata, o singura viata ...e socant cand realizezi asa ceva...cum pot azi sa fiu si maine nu?
Sunt atatea intrebari fara raspuns...ce specie ciudata suntem...de ce oare trebuia sa gandim, sa simtim? Viata e ca o vacanta...esti sigur ca se termina intr-un final....
Existenta fetitelor imi ridica exponential chinul, durerea, disperarea! Ele sunt sensul meu in viata din momentul in care s-au nascut...
Nu stiu daca am facut ceva serios in viata...dar atunci cand vreau,simt, trebuie...si atunci esuez?
o sa scriu mai des de acum.....poate am vrut sa uit de boala mea si blog-ul ma readucea prea dur la realitate....
Astazi am facut testul care va arata cum stau cu boala, cu raspunsul la tratament..voi afla peste 5-10 zile....voi trai un infern pana atunci! Nu pot sa cred nici acum ce pot sa traiesc....ce emotii , ce ganduri, ce groaza.....
Ma simt bine fizic, semnele clinice pe care le stiu ca nu sunt bune nu le am , deci am speranta...
E asa ciudat si de neinteles...urmeaza sa aflu daca traiesc sau nu...la doar 35 de ani!
Am ajuns la un punct in care viata mi-a dat tot ce mi-am dorit...da...chiar tot! dar in punctul ala mi-a dat si boala! Ce ironie a sortii!!!!!Suna ca un scenariu de film, si sper din toata fiinta mea ca va fi un final fericit.
De la spitalizare am facut pana cum 2 seturi de analize care au iesit f bune....vestile astea m-au tinut la suprafata.
Insa acum, pana aflu ce va fi cu mine, va fi ....of doamne!
am fost un om atat de puternic..sau asa am crezut...
Peste 30 de ani nu va mai conta ca am existat....dar vreau sa imi cresc fetitele...nu le pot lasa acum, cand sunt asa de mici...!!!Doamne, ma auzi? ma vezi? ma chinui asa de mult.....
avem o viata, o singura viata ...e socant cand realizezi asa ceva...cum pot azi sa fiu si maine nu?
Sunt atatea intrebari fara raspuns...ce specie ciudata suntem...de ce oare trebuia sa gandim, sa simtim? Viata e ca o vacanta...esti sigur ca se termina intr-un final....
Existenta fetitelor imi ridica exponential chinul, durerea, disperarea! Ele sunt sensul meu in viata din momentul in care s-au nascut...
Nu stiu daca am facut ceva serios in viata...dar atunci cand vreau,simt, trebuie...si atunci esuez?
o sa scriu mai des de acum.....poate am vrut sa uit de boala mea si blog-ul ma readucea prea dur la realitate....
vineri, 27 februarie 2009
Revenirea.....
De ieri sunt acasa.....m-am trezit azi in paradis.....
Inca nu mi-am revenit complet, am inca dureri de cap, inca nu simt gustul mancarii, decat vag.....
Ce sa spun.....cred ca doua saptamani am fost semiinconstient. Tratamentul a fost dur, zilele au trecut ffoarte greu.....
Am slabit 10 kg in perioada asta....ma simt bine .....miercuri ma duc la spital pt analize si sa fac niste inhalatii pt plamani, sa previn nu stiu ce fel de complicatii.
Tumoarea avea 7cm lungime si 3cm latime inainte de transplant......sper sa se reduca la jumatate aceste dimensiuni si atunci radioterapia o sa spulbere tot.....din cauza asta am fost cam speriat ieri....speram sa fie mai mica dupa atatea cure, mai ales dupa ultimele doua care au fost puternice.
Dar calculand asa.....raman sanse mari in continuare. O sa fie o perioada grea de asteptare, pana pe 3 aprilie, atunci cand fac examenul acela special.
In fine...astept sa ma refac complet, acum nu o sa ies din casa cateva zile, am nevoie de masca de protectie si prefer sa imi recapat fortele inainte de a iesi. Ma multumesc sa ma uit pe geam, sa ma umplu de viata de dincolo de geam.......
Inca nu mi-am revenit complet, am inca dureri de cap, inca nu simt gustul mancarii, decat vag.....
Ce sa spun.....cred ca doua saptamani am fost semiinconstient. Tratamentul a fost dur, zilele au trecut ffoarte greu.....
Am slabit 10 kg in perioada asta....ma simt bine .....miercuri ma duc la spital pt analize si sa fac niste inhalatii pt plamani, sa previn nu stiu ce fel de complicatii.
Tumoarea avea 7cm lungime si 3cm latime inainte de transplant......sper sa se reduca la jumatate aceste dimensiuni si atunci radioterapia o sa spulbere tot.....din cauza asta am fost cam speriat ieri....speram sa fie mai mica dupa atatea cure, mai ales dupa ultimele doua care au fost puternice.
Dar calculand asa.....raman sanse mari in continuare. O sa fie o perioada grea de asteptare, pana pe 3 aprilie, atunci cand fac examenul acela special.
In fine...astept sa ma refac complet, acum nu o sa ies din casa cateva zile, am nevoie de masca de protectie si prefer sa imi recapat fortele inainte de a iesi. Ma multumesc sa ma uit pe geam, sa ma umplu de viata de dincolo de geam.......
joi, 19 februarie 2009
ca Phoenix.....
Azi m-am ridicat prima oara din pat....sa ies afara, pe holuri. greu dar mi-a prins bine. Starile de rau s-au rarit...cred ca incep urcusul.
Incerc si de multe ori reusesc sa imi opresc gandurile care compara ce e aici cu jegul din tara....Stiti ca se face transplant si in Romania, dar bag mana in foc ca nu fac cu aceeasi rigurozitate, pentru cu nu au cu ce sau nu stiu.
Am ajuns sa am oroare de tot ce inseamna Romania, dpv medical. Sunt exceptii, destule le stiu si eu....dar in rest e urgie.
Cnd am plecat in cautarile mele de a gasi un spital care sa ma accepte.....stiti ce mi-a spus doctorita din tara? sa ii spun si ei cand ma intorc ce mi-au facut, sa se laude cu vindecarea mea!!!! imi venea sa o scuip intre ochi....
Aici mi-au facut un pet-ct, examen specific bolii, si cand i-am spus ca voi face asta, cum e si logic, in scopul evaluarii mele, a facut niste ochi mari, ca de vaca, si a intrebat de ce?????
Incredibil...si cand ma gandesc ce aere de dumnezei isi dau, cand se joaca cu viata oamenilor si nu risca nimic....
avem societatea pe care o meritam.....si cand vei da cu capul, tu, cititorule, sa iti aduci aminte de vorbele mele si poate atu nci o sa imi dai dreptate totala.
In fine, ma rog zi de zi la Dumnezeu sa imi mai dea timp.......am atatea de facut pe lumea asta!
ma bag la nani....cum spun fetitele mele....ca vine baba daca nu sunt cuminte. Si am promis ca sunt, asa ca nu am de ales.
Mai vorbim....papa
Incerc si de multe ori reusesc sa imi opresc gandurile care compara ce e aici cu jegul din tara....Stiti ca se face transplant si in Romania, dar bag mana in foc ca nu fac cu aceeasi rigurozitate, pentru cu nu au cu ce sau nu stiu.
Am ajuns sa am oroare de tot ce inseamna Romania, dpv medical. Sunt exceptii, destule le stiu si eu....dar in rest e urgie.
Cnd am plecat in cautarile mele de a gasi un spital care sa ma accepte.....stiti ce mi-a spus doctorita din tara? sa ii spun si ei cand ma intorc ce mi-au facut, sa se laude cu vindecarea mea!!!! imi venea sa o scuip intre ochi....
Aici mi-au facut un pet-ct, examen specific bolii, si cand i-am spus ca voi face asta, cum e si logic, in scopul evaluarii mele, a facut niste ochi mari, ca de vaca, si a intrebat de ce?????
Incredibil...si cand ma gandesc ce aere de dumnezei isi dau, cand se joaca cu viata oamenilor si nu risca nimic....
avem societatea pe care o meritam.....si cand vei da cu capul, tu, cititorule, sa iti aduci aminte de vorbele mele si poate atu nci o sa imi dai dreptate totala.
In fine, ma rog zi de zi la Dumnezeu sa imi mai dea timp.......am atatea de facut pe lumea asta!
ma bag la nani....cum spun fetitele mele....ca vine baba daca nu sunt cuminte. Si am promis ca sunt, asa ca nu am de ales.
Mai vorbim....papa
miercuri, 18 februarie 2009
iadul....
Zilele astea.....cam 5 la numar parca...au fost ingrozitoare. O stare de rau combinata cu stare de somnolenta....stari de voma, dureri de cap, ametelei, diaree....foarte rau.
In gura si pe esofag am rani, vomit si cheguri mici de sange......
ieri, un tanar aflat tot in procedura de transplant a facut stop cardiac, dar l-au salvat.....toata ziua am fost ca o carpa, mi-au pus o masca cu oxigen pe fata.....
Oare cat mai dureaza??????
In gura si pe esofag am rani, vomit si cheguri mici de sange......
ieri, un tanar aflat tot in procedura de transplant a facut stop cardiac, dar l-au salvat.....toata ziua am fost ca o carpa, mi-au pus o masca cu oxigen pe fata.....
Oare cat mai dureaza??????
miercuri, 11 februarie 2009
sa fie un nou inceput?
astazi am reprimit "acasa " celulele mele stem. pregatirea pentru asta m-a speriat putin, mai mult surprins......imi controlau pulsul foarte des, nivelul oxigenului in sange.....plus ca mi-au pus o punga la indemana...sa vomit.
Nu m-am ganditca as putea avea astfel de reactii....Au fost doau pungi de sange...portocaliu, pe care le-am absorbit in mai putin de 40 de minute....timp in care nu am simtit chiar nimic. Am avut noroc!
In schimb, acum, deja imi simt gura umflata, cred ca de maine o sa am niste rani in gura.....
acum....zarurile sunt aruncate.....am un sentiment ciudat....este ca si cum am reusit ceva....
In vara trecuta, in caderea psihica pe care am avut-o....nu speram sa pot merge asa de departe, voiam sa se termine totul. Insa acum, dupa zbateri dureroase si nesfarsite, pot spune ca am ales locul unde se putea face cel mai mult pentru viata mea. In tara eram disperat ca pot sa mor fara sa se faca tot ce se poate pe lumea asta.....acum pot spune ca am reusit. Si voi spune la fel si dupa ce imi vor spune ca m-am vindecat!
Nu m-am ganditca as putea avea astfel de reactii....Au fost doau pungi de sange...portocaliu, pe care le-am absorbit in mai putin de 40 de minute....timp in care nu am simtit chiar nimic. Am avut noroc!
In schimb, acum, deja imi simt gura umflata, cred ca de maine o sa am niste rani in gura.....
acum....zarurile sunt aruncate.....am un sentiment ciudat....este ca si cum am reusit ceva....
In vara trecuta, in caderea psihica pe care am avut-o....nu speram sa pot merge asa de departe, voiam sa se termine totul. Insa acum, dupa zbateri dureroase si nesfarsite, pot spune ca am ales locul unde se putea face cel mai mult pentru viata mea. In tara eram disperat ca pot sa mor fara sa se faca tot ce se poate pe lumea asta.....acum pot spune ca am reusit. Si voi spune la fel si dupa ce imi vor spune ca m-am vindecat!
duminică, 8 februarie 2009
Inca o zi...maine e ultima de chimioterapie, miercuri vor introduce celulele stem. Mi-a fost foarte rau si astazi....In rest, o atentie foarte mare mi se acorda....ma simt protejat.
Revenind la peripetiile mele din tara....in incercarea disperata de a gasi afara unde sa ma pot trata, am fost In Barcelona, Israel, Milano.....am trimis dosarul meu si in Germania...
In Israel am aflat ca am fost subdozat.....ca tratamentul trebuia facut din 2 in 2 saptamani, nu cum au facut la Coltea, in care primele 4 cure au fost facute ba la 4 saptamani, ba la 3. Doar ultimele 4 au fost facute cum face toata lumea civilizata....Asta desi am intrebat de multe ori daca afara e mai bine sau nu...si in ideea in care vor sa aiba si aia la Coltea cobaii lor, ca de, pe cine sa invete, mi-au zis clar ca e la fel ca afara. Da, medicamentele sunt, dat nu si modul de administrare, care e foarte important.
Va dati seama in ce hal de disperare, de frica am picat! Nevoia de a gasi sa ma tratez afara ma presa, mi-am dat seama ca in Romania asa muri.....Am facut atacuri de panica, am avut perioade in care tremuram incontinuu.....este ceva greu de descris si nici nu vreau acum sa imi aduc aminte. Stiu doar ca simteam ca nu mai pot sa traiesc asa.
Salvarea a venit din Barcelona, unde am fost acceptat la un spital cu medici renumiti in lume in boli de sange, si tratamentele pe care le aveau pregatite pentru cei cu boala ca a mea intaresc ce citisem sau aflasem despre ei.
Stiu, nu inseamna ca am scapat.....dar diferenta intre cei de aici si cei din tara e uriasa...Ce stiau ai ca trebuie sa fac si ce trebuia de fapt sa imi faca. Si nu le cerusem decat sa imi spuna daca afara se face mai bine.
Deci, ori prostie, in sensul ca nu au stiut ce face medicina din lumea civilizata, ori crima, eu fiind un nou cobai, o ciudatenie, ca sa citez un "creier " de acolo.
trebuie sa ma intind....incepe sa imi fie din nou rau.....vorbim...
Revenind la peripetiile mele din tara....in incercarea disperata de a gasi afara unde sa ma pot trata, am fost In Barcelona, Israel, Milano.....am trimis dosarul meu si in Germania...
In Israel am aflat ca am fost subdozat.....ca tratamentul trebuia facut din 2 in 2 saptamani, nu cum au facut la Coltea, in care primele 4 cure au fost facute ba la 4 saptamani, ba la 3. Doar ultimele 4 au fost facute cum face toata lumea civilizata....Asta desi am intrebat de multe ori daca afara e mai bine sau nu...si in ideea in care vor sa aiba si aia la Coltea cobaii lor, ca de, pe cine sa invete, mi-au zis clar ca e la fel ca afara. Da, medicamentele sunt, dat nu si modul de administrare, care e foarte important.
Va dati seama in ce hal de disperare, de frica am picat! Nevoia de a gasi sa ma tratez afara ma presa, mi-am dat seama ca in Romania asa muri.....Am facut atacuri de panica, am avut perioade in care tremuram incontinuu.....este ceva greu de descris si nici nu vreau acum sa imi aduc aminte. Stiu doar ca simteam ca nu mai pot sa traiesc asa.
Salvarea a venit din Barcelona, unde am fost acceptat la un spital cu medici renumiti in lume in boli de sange, si tratamentele pe care le aveau pregatite pentru cei cu boala ca a mea intaresc ce citisem sau aflasem despre ei.
Stiu, nu inseamna ca am scapat.....dar diferenta intre cei de aici si cei din tara e uriasa...Ce stiau ai ca trebuie sa fac si ce trebuia de fapt sa imi faca. Si nu le cerusem decat sa imi spuna daca afara se face mai bine.
Deci, ori prostie, in sensul ca nu au stiut ce face medicina din lumea civilizata, ori crima, eu fiind un nou cobai, o ciudatenie, ca sa citez un "creier " de acolo.
trebuie sa ma intind....incepe sa imi fie din nou rau.....vorbim...
sâmbătă, 7 februarie 2009
A mai trecut o zi...in plus astazi am avut parte de o surpriza mare...fetitele mele au venit in vizita. Spuneau ca eu fac nani....chiar voiau sa se descalte ca sa faca si ele cu mine.
Va spuneam de Coltea....Am stiut, conform speselor sefei de acolo, ca dupa tratament urmeaza radioterapie, nimic altceva, ca "asa vin ele, la pachet". Mergand pe ideea asta, am rugat-o pe respectiva "somitate" sa imi spuna unde pot face radioterapie cu aparate de ultima generatie, stiind ca ce exista in spital acolo sunt foare vechi. A spus ca o sa se intereseze........
Cand am intrebat-o despre acest lucru, mai tarziu....a facut o grimasa si mi-a spus..."da, tu vrei afara..." adica am figuri in cap....si mi-a spus sa fac in spital la ei! Asta in conditiile in care primea de la mine un salariu bun, pe luna!
O nesimtire infioratoare!
Oricum, ideea este ca am fost subdozat, lucru facut constient, de un medic roman, o nulitate de medic, care atunci cand imi spunea de boala mea, spunea ca sunt o ciudatenie! Raspuns de medic pregatit, care isi da interesul. Dozele sunt standard, in functie de parametrii fiecarei persoane. La Coltea se pare ca fiecare medic scrie dozele dupa cum crede de cuviinta!
Va dati seama ca uneori avem vita pe mana unor nepregatiti, care abia atunci invata ceva, folosindu-ne ca pe cobai?
Cum putem elimina astfel de criminali? Vedeti in fiecare zi ce fac si cum se comporta cu pacientii?
Va spuneam de Coltea....Am stiut, conform speselor sefei de acolo, ca dupa tratament urmeaza radioterapie, nimic altceva, ca "asa vin ele, la pachet". Mergand pe ideea asta, am rugat-o pe respectiva "somitate" sa imi spuna unde pot face radioterapie cu aparate de ultima generatie, stiind ca ce exista in spital acolo sunt foare vechi. A spus ca o sa se intereseze........
Cand am intrebat-o despre acest lucru, mai tarziu....a facut o grimasa si mi-a spus..."da, tu vrei afara..." adica am figuri in cap....si mi-a spus sa fac in spital la ei! Asta in conditiile in care primea de la mine un salariu bun, pe luna!
O nesimtire infioratoare!
Oricum, ideea este ca am fost subdozat, lucru facut constient, de un medic roman, o nulitate de medic, care atunci cand imi spunea de boala mea, spunea ca sunt o ciudatenie! Raspuns de medic pregatit, care isi da interesul. Dozele sunt standard, in functie de parametrii fiecarei persoane. La Coltea se pare ca fiecare medic scrie dozele dupa cum crede de cuviinta!
Va dati seama ca uneori avem vita pe mana unor nepregatiti, care abia atunci invata ceva, folosindu-ne ca pe cobai?
Cum putem elimina astfel de criminali? Vedeti in fiecare zi ce fac si cum se comporta cu pacientii?
vineri, 6 februarie 2009
joi, 5 februarie 2009
E tarziu....perfuziile, of....perfuziile care mi-au devenit parte din viata.....lucreaza, pompeaza......viata. Trimit trupe speciale sa distruga reduta blestemata din pieptul meu.
Am o durere intensa in spate, unde astazi m-au intepat in coloana sa imi bage un medicament.....sunt ametit putin, o usoara senzatie de voma....
Conditiile de aici sunt excelente....de neimaginat pentru un om aflat acum in mizeria de spitale din tara.
Va spuneam ca incepusem tratamentul in Romania, convins ca sunt pe maini f bune.....insa am citit foarte mult....si incet incet am inceput sa imi pun intrebari...unele alarmante.
In fiecare luna dadeam spaga, preventiv, medicilor, ca nu cumva sa nu primesc medicamentul acela scump....Cand eram programat pt tratament....ma duceam la ora respectiva si stateam inca multe ore pana primeam cura.....o mizerie fara seaman, o nesimtire colosala! Majoritatea medicilor de la noi se cred superiori celorlalti, se cred mici dumnezei.....
Noi suntem de vina ca le permitem sa aiba o astfel de atitudine......
Am aflat, cu stupoare, ca doza medicamentelor mele nu era cea corecta....eram subdozat!!!! Asta intr-o boala asa de agresiva!!!! Am intrebat de ce......stiti ce mi-a spus medicul curant? Ca asa s-a gandit el(e o femeie) , ca un medicament e cardiotoxic, si ca daca pateam altceva.........Mi-a venit sa o strang de gat, sa o arunc pe geam. Adica un rahat, ca nu pot sa ii spun om, a hotarat fara sa ma intrebe , asupra vietii mele! Asta desi protocoalele sunt foarte clare in aceste situatii.
Nu imi vine sa cred nici acum ce mi s-a intamplat.....acest medic nu trebuie sa mai profeseze.....
A! curele se fac la un interval de timp foarte bine stabilit. Nici o zi in plus sau in minus nu trebuie lasata. La o cura, data inceperii era chiar a doua zi de paste....medicul mi-a spus sa vin cu doua zile mai tarziu, ca doar nu o sa vina cu burta plina la serviciu!!!!
Astia sunt medici? asta e sistem? Va dati seama ca eu am pierdut pasi importanti poate, atunci?
ma bag la somn....ma simt extenuat
Am o durere intensa in spate, unde astazi m-au intepat in coloana sa imi bage un medicament.....sunt ametit putin, o usoara senzatie de voma....
Conditiile de aici sunt excelente....de neimaginat pentru un om aflat acum in mizeria de spitale din tara.
Va spuneam ca incepusem tratamentul in Romania, convins ca sunt pe maini f bune.....insa am citit foarte mult....si incet incet am inceput sa imi pun intrebari...unele alarmante.
In fiecare luna dadeam spaga, preventiv, medicilor, ca nu cumva sa nu primesc medicamentul acela scump....Cand eram programat pt tratament....ma duceam la ora respectiva si stateam inca multe ore pana primeam cura.....o mizerie fara seaman, o nesimtire colosala! Majoritatea medicilor de la noi se cred superiori celorlalti, se cred mici dumnezei.....
Noi suntem de vina ca le permitem sa aiba o astfel de atitudine......
Am aflat, cu stupoare, ca doza medicamentelor mele nu era cea corecta....eram subdozat!!!! Asta intr-o boala asa de agresiva!!!! Am intrebat de ce......stiti ce mi-a spus medicul curant? Ca asa s-a gandit el(e o femeie) , ca un medicament e cardiotoxic, si ca daca pateam altceva.........Mi-a venit sa o strang de gat, sa o arunc pe geam. Adica un rahat, ca nu pot sa ii spun om, a hotarat fara sa ma intrebe , asupra vietii mele! Asta desi protocoalele sunt foarte clare in aceste situatii.
Nu imi vine sa cred nici acum ce mi s-a intamplat.....acest medic nu trebuie sa mai profeseze.....
A! curele se fac la un interval de timp foarte bine stabilit. Nici o zi in plus sau in minus nu trebuie lasata. La o cura, data inceperii era chiar a doua zi de paste....medicul mi-a spus sa vin cu doua zile mai tarziu, ca doar nu o sa vina cu burta plina la serviciu!!!!
Astia sunt medici? asta e sistem? Va dati seama ca eu am pierdut pasi importanti poate, atunci?
ma bag la somn....ma simt extenuat
miercuri, 4 februarie 2009
Prima zi
azi....prima doza care a fost dura.....m-a durut capul ingrozitor....A durat doar doua or in seara asta....dar se pare ca va fi un tratament chiar socant, fata de ce am facut pana acum.
Toata lumea doarme, exceptand, normal, personalul sanitar...gandurle imi zboara spre...inceputurile cosmarului...
Imi aduc aminte ca era sambata, 23 februarie 2008...o tuse seaca m-a facut sa ma duc sa imi fac o radiografie. Rezultatul a fost ceva uimitor de socant, reactia pe masura. O tumoare foarte mare in dreptul plamanilor....ceva grotesc. Nu stiu cum am putut conduce pana acasa...A fost o noapte de durere de nedescris, de urlete, de plans pana la epuizare.
Foarte repede am fost operat pentru biopsie....rezultatul l-am aflat dupa ceva timp. Cancer limfatic! E greu de spus, chiar imposibil, tot zbuciumul de atunci.
Afland dspre ce este vorba....printr-o cunostinta, am ajuns la spitalul Coltea, unde se povestea ca este cea mai buna solutie. Am fost la cea mai luminata minte de acolo, ca de, venam cu relatii. Am intrebat de nenumarate ori daca ce fac ei e la fel ca in afara tarii....si foarte siguri si mandri au spus ca da. Atunci, am hotarat sa fac tratamentul acolo.
Ati fost in spitalul Coltea? Nu? Atunci, daca vreti sa va simtiti ca intr-un imens wc public, va rog sa incercati experienta asta. Este execrabil, este inimaginabil ca acolo se pot trata oameni.
Ti-e sila sa si respiri....si acolo trebuia sa ma tratez. Camerele sunt extraordinar de jegoase, paturile...o doamne, paturile sunt cu gauri in ele, lenjeria......
Perfuziile nu au mers cum trebuie, fiind rudimentare.
Am fost nevoit sa dau spaga femeii care imi aducea un cearsaf cu gauri sa ma asez pe patul acela, sa dau spaga asistentelor, fara de care nu veneau prea des sa iti schimbe perfuzia, sa dau spaga medicului care se ocupa de mine...sa dau spaga si altcuiva.
Opt cure a trebuit sa fac. Schema includea si un medicament revolutionar, care se aproba doar prin casa de asigurari....si doar o data pe luna se intruneau....nu mai tin minte cum, dar din cauza asta nu am facut in prima luna si acel medicament. Eu am intrebat daca pot sa il cumpar eu, desi este f scump, doar sa am schema applicata corect, insa doctorita mea a spus ca nu conteaza, ca nu merita investitia!!!!
Nestiind nimic depre boala...am zis ca stiu ei mai bine.
Dar am inceput sa citesc foarte mult...inclusiv studii clinice...ce sa mai, eram toba de informatii. Nu mi-au facut bine, dar fara asta nu as fi fost aici, in timpul acestui tratament.
ce am descoperit? surpriza!!!!!foarte neplacuta. I
Acum incerc sa dorm....ma doare capul..nu mai pot sta decat intins in pat.
O sa continui
Toata lumea doarme, exceptand, normal, personalul sanitar...gandurle imi zboara spre...inceputurile cosmarului...
Imi aduc aminte ca era sambata, 23 februarie 2008...o tuse seaca m-a facut sa ma duc sa imi fac o radiografie. Rezultatul a fost ceva uimitor de socant, reactia pe masura. O tumoare foarte mare in dreptul plamanilor....ceva grotesc. Nu stiu cum am putut conduce pana acasa...A fost o noapte de durere de nedescris, de urlete, de plans pana la epuizare.
Foarte repede am fost operat pentru biopsie....rezultatul l-am aflat dupa ceva timp. Cancer limfatic! E greu de spus, chiar imposibil, tot zbuciumul de atunci.
Afland dspre ce este vorba....printr-o cunostinta, am ajuns la spitalul Coltea, unde se povestea ca este cea mai buna solutie. Am fost la cea mai luminata minte de acolo, ca de, venam cu relatii. Am intrebat de nenumarate ori daca ce fac ei e la fel ca in afara tarii....si foarte siguri si mandri au spus ca da. Atunci, am hotarat sa fac tratamentul acolo.
Ati fost in spitalul Coltea? Nu? Atunci, daca vreti sa va simtiti ca intr-un imens wc public, va rog sa incercati experienta asta. Este execrabil, este inimaginabil ca acolo se pot trata oameni.
Ti-e sila sa si respiri....si acolo trebuia sa ma tratez. Camerele sunt extraordinar de jegoase, paturile...o doamne, paturile sunt cu gauri in ele, lenjeria......
Perfuziile nu au mers cum trebuie, fiind rudimentare.
Am fost nevoit sa dau spaga femeii care imi aducea un cearsaf cu gauri sa ma asez pe patul acela, sa dau spaga asistentelor, fara de care nu veneau prea des sa iti schimbe perfuzia, sa dau spaga medicului care se ocupa de mine...sa dau spaga si altcuiva.
Opt cure a trebuit sa fac. Schema includea si un medicament revolutionar, care se aproba doar prin casa de asigurari....si doar o data pe luna se intruneau....nu mai tin minte cum, dar din cauza asta nu am facut in prima luna si acel medicament. Eu am intrebat daca pot sa il cumpar eu, desi este f scump, doar sa am schema applicata corect, insa doctorita mea a spus ca nu conteaza, ca nu merita investitia!!!!
Nestiind nimic depre boala...am zis ca stiu ei mai bine.
Dar am inceput sa citesc foarte mult...inclusiv studii clinice...ce sa mai, eram toba de informatii. Nu mi-au facut bine, dar fara asta nu as fi fost aici, in timpul acestui tratament.
ce am descoperit? surpriza!!!!!foarte neplacuta. I
Acum incerc sa dorm....ma doare capul..nu mai pot sta decat intins in pat.
O sa continui
Am doua fetite minunate, pentru care as face orice pe lumea asta…mi-as da viata pentru ele cu ochii inchisi. Imi doresc sa citesc impreuna cu ele aceste randuri…daca nu va fi asa inseamna ca am plecat din lumea asta….
Este atat de ilogic, de fara sens ce mi se intampla! Am avut tot timpul de grija de mine sa fiu sanatos…cu atat mai mult de cand au aparut ele am devenit responsabil. Dar ce pot face acum, cand nu depinde de mine daca traiesc sau nu?
Viata mea pana la ele ? Nimic! Acum stiu ce e important in viata, care e sensul meu in viata. Sa nu pot sa imi indeplinesc visul?
Am avut o viata frumoasa, dulce, pot spune chiar de invidiat din unele puncte de vedere. Am avut noroc sa trec frumos prin toate etapele vietii, de la gradinita pana acum…inainte de boala.
Aveam TOT!!!!Sau asa am crezut pana am aflat teribila veste, intr-un moment in care nimic nu prevestea o asemenea boala.
Am trecut prin moment dramatice pana acum….urmeaza altele, dar am speranta.
Innebunesc la gandul ca nu pot face nimic sa alung amenintarea asta ce planeaza asupra familiei mele….
Ma uit la puii mei…in ochii lor atat de inocenti….nu au habar ca tati lor e asa bolnav. Ca tati lor poate sa nu mai fie langa ele….
Imi doresc din toata fiinta mea sa mai am timp in viata asta sa pot sa imi cresc fetitele…sa le inavat sa inoate, sa skieze, sa le arat atatea locuri frumoase…..sa le ajut sa isi ia zborul in viata!
Pentru mine nu vreau nimic…..am trait viata fabulos pana acum…nu as avea ceva nou sa adaug…..vreau doar sa traiesc sa imi protejez fetele, sa aiba un sprijin in mine….
E atat de stupid …mi-am dorit atat de mult sa imi cresc copiii….
Daca nu ma vindec, am asa putin timp la dispozitie. Ca pot face? Cum sa induplec soarta? Dar se poate asa ceva?
Ce vina au fetitele mele sa aiba ghinionul sa nu fiu langa ele cand au cea mai mare nevoie de mine?
E inuman sa constientizezi ca poti sa mori. Acum, azi, am sanse inca…..si sper, dar sunt asa de speriat!
in fine....incerc, prin aburii grei ai amintirii ultimului an sa revad putin cate putin, si experienta oribila din spitalul romanesc.....e vorba de Coltea, din Bucuresti.
Este atat de ilogic, de fara sens ce mi se intampla! Am avut tot timpul de grija de mine sa fiu sanatos…cu atat mai mult de cand au aparut ele am devenit responsabil. Dar ce pot face acum, cand nu depinde de mine daca traiesc sau nu?
Viata mea pana la ele ? Nimic! Acum stiu ce e important in viata, care e sensul meu in viata. Sa nu pot sa imi indeplinesc visul?
Am avut o viata frumoasa, dulce, pot spune chiar de invidiat din unele puncte de vedere. Am avut noroc sa trec frumos prin toate etapele vietii, de la gradinita pana acum…inainte de boala.
Aveam TOT!!!!Sau asa am crezut pana am aflat teribila veste, intr-un moment in care nimic nu prevestea o asemenea boala.
Am trecut prin moment dramatice pana acum….urmeaza altele, dar am speranta.
Innebunesc la gandul ca nu pot face nimic sa alung amenintarea asta ce planeaza asupra familiei mele….
Ma uit la puii mei…in ochii lor atat de inocenti….nu au habar ca tati lor e asa bolnav. Ca tati lor poate sa nu mai fie langa ele….
Imi doresc din toata fiinta mea sa mai am timp in viata asta sa pot sa imi cresc fetitele…sa le inavat sa inoate, sa skieze, sa le arat atatea locuri frumoase…..sa le ajut sa isi ia zborul in viata!
Pentru mine nu vreau nimic…..am trait viata fabulos pana acum…nu as avea ceva nou sa adaug…..vreau doar sa traiesc sa imi protejez fetele, sa aiba un sprijin in mine….
E atat de stupid …mi-am dorit atat de mult sa imi cresc copiii….
Daca nu ma vindec, am asa putin timp la dispozitie. Ca pot face? Cum sa induplec soarta? Dar se poate asa ceva?
Ce vina au fetitele mele sa aiba ghinionul sa nu fiu langa ele cand au cea mai mare nevoie de mine?
E inuman sa constientizezi ca poti sa mori. Acum, azi, am sanse inca…..si sper, dar sunt asa de speriat!
in fine....incerc, prin aburii grei ai amintirii ultimului an sa revad putin cate putin, si experienta oribila din spitalul romanesc.....e vorba de Coltea, din Bucuresti.
Dumnezeu a creat lumea in 7 zile....
In sfarsit......nu am avut net pana cum. Ce-am facut pana acum? Parca sunt destinat sa fiu chinuit.....
Astazi la ora 16 incep tratamentul...se da startul!
Pana acum m-au supravegheat.....Ieri insa , pe seara, mi-au facut punctie in plamani sa imi scoata lichidul....si ca de obicei, cum nimic nu imi iese din prima, m-au intepat de doua ori. A durut rau....ca atare am si lesinat. cred ca erau cel putin 5-6 persoane in camera, speriati....cu aprate pt inima, tensiune.....dar nu a fost decat ce mi se mai intampla . Imi spunea sotia, care astepta afara, ca alerga cineva de la cardiologie disperat......dar s-a linistit repede.
In fine...am dormit f bine.....fara presiune in piept.
Si...dimineata m-au luat la sala de operatie sa imi puna cateterul. Frica...sa nu va mai spun......dar culmea.....nu m-a durut nici cat o injectie si a durat nici 10 minute. la ce ma asteptam....a fost minune.
Dar nu s-a terminat, pt ca au venit sa imi spuna ca trebuie sa imi bage un medicament in coloana....iarasi punctie. Si ce nu am patit la operatie de dimineata, am tras acum la punctia lombara. M-au intepat de 4 ori si nu au reusit sa nimereasca unde trebuie...cica din cauza masei musculare. Si nu numai....ca la 101 kg.......Au renuntat ca iar ma facusem palid, mai incearca maine, si daca nici maine nu reusesc, poimaine la sala de operatie, sub anestezie.
Tumoarea s-a mai micsorat de la ultima radiografie, analiza aceea ce arata boala, LDH, e aproape normala.....insa la intrebarile mele privind sansele sa scap dupa acest tip de tratament......au spus ca nu stiu nimic, trebuie sa asteptam sa vedem cum reactionez, avand in vedere trecutul meu ca si boala, care e agresiva.
Ziua sunt in regula, dar noaptea cam ma coplesesc gandurile.....
Chimioterapia va dura 7 zile.....si inca 15 zile recuperarea sistemului imunitar. Deci, la 16, incep cele 7 zile care vor hotari soarta mea.
7 zile.....in 7 zile Dumnezeu a facut lumea......mie or sa imi redea viata.
Astazi la ora 16 incep tratamentul...se da startul!
Pana acum m-au supravegheat.....Ieri insa , pe seara, mi-au facut punctie in plamani sa imi scoata lichidul....si ca de obicei, cum nimic nu imi iese din prima, m-au intepat de doua ori. A durut rau....ca atare am si lesinat. cred ca erau cel putin 5-6 persoane in camera, speriati....cu aprate pt inima, tensiune.....dar nu a fost decat ce mi se mai intampla . Imi spunea sotia, care astepta afara, ca alerga cineva de la cardiologie disperat......dar s-a linistit repede.
In fine...am dormit f bine.....fara presiune in piept.
Si...dimineata m-au luat la sala de operatie sa imi puna cateterul. Frica...sa nu va mai spun......dar culmea.....nu m-a durut nici cat o injectie si a durat nici 10 minute. la ce ma asteptam....a fost minune.
Dar nu s-a terminat, pt ca au venit sa imi spuna ca trebuie sa imi bage un medicament in coloana....iarasi punctie. Si ce nu am patit la operatie de dimineata, am tras acum la punctia lombara. M-au intepat de 4 ori si nu au reusit sa nimereasca unde trebuie...cica din cauza masei musculare. Si nu numai....ca la 101 kg.......Au renuntat ca iar ma facusem palid, mai incearca maine, si daca nici maine nu reusesc, poimaine la sala de operatie, sub anestezie.
Tumoarea s-a mai micsorat de la ultima radiografie, analiza aceea ce arata boala, LDH, e aproape normala.....insa la intrebarile mele privind sansele sa scap dupa acest tip de tratament......au spus ca nu stiu nimic, trebuie sa asteptam sa vedem cum reactionez, avand in vedere trecutul meu ca si boala, care e agresiva.
Ziua sunt in regula, dar noaptea cam ma coplesesc gandurile.....
Chimioterapia va dura 7 zile.....si inca 15 zile recuperarea sistemului imunitar. Deci, la 16, incep cele 7 zile care vor hotari soarta mea.
7 zile.....in 7 zile Dumnezeu a facut lumea......mie or sa imi redea viata.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
Inceputuri........
Cu capul plecat de necazul care s-a abatut ca un traznet asupra mea, a familiei mele.......va salut, pe voi toti care veti citi si veti scrie aici, pe un blog al suferintei si al sperantei......un blog unde pot sa imi strig disperarea!
Am cancer! Si am doar 34 de ani! Si am doua fetite minunate, gemene, care au implinit doi anisori, de curand.....
Stau acum intr-un spital.....din alta tara, spre norocul meu, o tara civilizata, evoluata, cu un sistem sanitar fabulos.....stau intr-o camera, mica, f mica, izolat de restul....ma pregatesc de cel mai mare examen al vietii mele : voi face un autotransplant de celule stem. Boala mea este o boala de sange....din pacate este foarte rara in lume, se numeste limfom primar mediastinal, reprezinta o anomalie a limfocitelor, ce apare in zona mediastinala, adica in zona sternului, sub forma unei tumori mari, in general.
Am deschis acest blog pentru a lupta, in felul meu, cu sistemul medical de la noi din tara care a generat ororile pe care le-am trait in prima etapa de tratament, orori care m-au adus aproape de moarte.
E prima seara din acest autotransplant.....consta in izolare de 2-3 saptamani, tratament chimioterapeutic extrem de puternic, care te duce cu sistemul imunitar la zero.......urmat de introducerea celulelor stem colectate deja de la mine. Traumatizant suna......nu? O sa aflu si voi la fel, prin mine.
Voi incerca, in functie de cum evolueaza comentariile, sa va povestesc drama pe care o traiesc de ceva timp, precum si socanta experienta traita in Romania.
Am cancer! Si am doar 34 de ani! Si am doua fetite minunate, gemene, care au implinit doi anisori, de curand.....
Stau acum intr-un spital.....din alta tara, spre norocul meu, o tara civilizata, evoluata, cu un sistem sanitar fabulos.....stau intr-o camera, mica, f mica, izolat de restul....ma pregatesc de cel mai mare examen al vietii mele : voi face un autotransplant de celule stem. Boala mea este o boala de sange....din pacate este foarte rara in lume, se numeste limfom primar mediastinal, reprezinta o anomalie a limfocitelor, ce apare in zona mediastinala, adica in zona sternului, sub forma unei tumori mari, in general.
Am deschis acest blog pentru a lupta, in felul meu, cu sistemul medical de la noi din tara care a generat ororile pe care le-am trait in prima etapa de tratament, orori care m-au adus aproape de moarte.
E prima seara din acest autotransplant.....consta in izolare de 2-3 saptamani, tratament chimioterapeutic extrem de puternic, care te duce cu sistemul imunitar la zero.......urmat de introducerea celulelor stem colectate deja de la mine. Traumatizant suna......nu? O sa aflu si voi la fel, prin mine.
Voi incerca, in functie de cum evolueaza comentariile, sa va povestesc drama pe care o traiesc de ceva timp, precum si socanta experienta traita in Romania.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)