joi, 30 aprilie 2009

rugaminte

Pentru cei sanatosi :

in curand se va infiinta registrul donatorilor de celule stem, cel in care am norocul sa fiu inscris de cei de aici....dar care va fi accesibil si din tara de la 1 sept, dupa cum spune prim-ministrul.
Stiti ce inseamna un simplu gest de a merge si a vi se lua putin sange pt analize? Ca in momentul ala puteti fi cel care salvati o viata, o familie!! procedura de colectare a celulelor stem e f simpla, usoara, fara sa simtiti nimic.
Nu ezitati sa mergeti acolo unde se va putea face acest lucru....
O spun si va rog si pentru mine, pt ca inca nu am un donator compatibil, in caz de nevoie....dar pt toti care au viata in pericol si asteapta o minune.

marți, 21 aprilie 2009

din iad in rai...si iar se vede iadul!

Rezultatul testului a fost mai bun decat sperau medicii..in sensul ca tumoarea s-a redus pana la ..cam 4 cm...cu activitate canceroasa de la 28 de unitati inainte de transplant pana la 3 unitati dupa...Nu mai am decat intr-un singur loc....corpul este curat, se poate incepe radioterapia. Insa....
Fac eforturi sa nu fie asa.....dar am cazut iar......Astazi am fost la radioterapie, unde au facut o simulare. Pentru ca voi incepe peste doua saptamani radioterapia, m-am speriat pt ca stiu ca orice secunda care trece nu e in favoarea mea. Asa ca am reusit sa vorbesc cu medicii de la hematologie. Raspunsul este ca acum ar fi prea devreme, ca maduva mea ar avea probleme daca nu mai astept cele doua saptamani. acum...cel de la radioterapie a spus ca abia atunci mi-a facut loc....cei de aici spun ca asa e bine....
Pe langa frica ca in timpul asta pana atunci sa nu se trezeasca boala, care are activitate mica acum....a mai aparut ceva. Medicul meu de transplant mi-a spus ca in general, in situatia mea, se curata ce mai am....ca asa spera....evident ca nu garanteaza nimeni, dar ca riscul reapapritiei bolii e mare, am inteles ca procentul celor care au recadere in primele 6 luni, sau dupa 6 luni, nu am inteles f bine, este mult mai mare ca a celor care nu mai au recaderi.....Mi-a spus ca ideal pt mine e transplantul de la donator, dar pana acum nu au gasit inca!
Asta m-a facut sa cred ca am sanse mari de recadere.....
Sigur, inca nu m-am vindecat acum....cum sa ma gandesc la recadere! Dar acum sper foarte mult ca radioterapia va arde ce e acolo....
As da orice sa imi recapat linistea....nu aveti idee ce importanta e linistea! Este cea mai importanta! In cazul meu, nici toti banii din lumea asta nu o cumpara....
am trait cateva zile de fericire, simteam ca plutesc, ma simteam fara griji , ma simteam vindecat , scapat de cosmarul asta. Acum insa nu mai e asa. Boala asta e rea, greu de batut.....
o doamne...se va termina cosmarul asta vreodata??????

joi, 16 aprilie 2009

ultima zi...inainte de adevar

Azi e ultima zi de speranta....maine voi afla totul...traiesc sau mor!
Mi-a fost greu sa astept, acum simt ca explodez, simt ca sunt strivit!
acum o saptamana am facut o radiografie....am vazut ca nu se mai vedea nimic, fapt ce m-a ajutat enorm sa astept ziua de maine optimist. Dar azi si pana maine mi-este infernal de greu. Nu mai am nimic in fata, doar cateva ore .....voi afla adevarul...realitatea.
Pot sa fiu vindecat, pot sa mai am putin si cu radioterapie sa ma vindec...sau ....orice alta varianta e fatala pt mine.
Nu am mai scris nimic despre ce am pait prin tara.....nu am vrut sa imi alimentez negativ starea de spirit si asa instabila....
Oricum, de maine, indiferent cum va fi raspunsul....voi continua.
Tineti-mi pumnii, maine cerul va fi luminos sau se va prabusi peste mine.
MAINE! Vinerea mare! Cum ar fi.....?

duminică, 5 aprilie 2009

......

Si parca nu era de ajuns in ce stare eram.....azi dimineata m-am trezit cu fata umflata....semn rau...maine ma duc la spital sa le spun si astfel cred ca o sa se urgenteze aflarea rezultatului de la pet....
traiesc un cosmar...am atipit si constat cu groaza ca ma trezesc speriat....starea asta o recunosc....am trait-o vara trecuta, cand am ajuns la marginea prapastiei din punct de vedere psihic....Sper sa aflu mai repede vestile care trebuie sa fie bune, altfel ...nu stiu ce va fi cu mine.

sâmbătă, 4 aprilie 2009

povestea continua....

a trecut doar o zi din asteptarea asta...groaznic. fac eforturi sa nu imi pierd mintile...cand nu reusesc, simt rasuflarea urat mirositoare a ....neantului, parca simt coltii reci si taiosi ai monstrului care imi ameninta viata mie, dar mai ales viitorul fetitelor mele.
mi-era teama de asteptarea asta, e innebunitor...seamana cred cu starea condamnatilor
la moarte care, in drum spre locul de executie....asteapta salvarea ce poate veni in ultima clipa.
Imi trec atatea ganduri....imi inchipui situatii si situatii.....of doamne, asa de normal mi se parea ca traiesc, ca sunt sanatos....consideram asta firescul vietii mele de om.
Simt ca imi explodeaza creierii pur si simplu....gravitatea situatiei, ireversabilitatea posibila a situatiei imi sfasie sufletul. Nu se poate sa mor acum....si totusi asta astept acum...sa aflu daca imi continui viata.
E infricosator sa stii ca in interiorul tau ceva malefic pune stapanire pe tine, te macina din interior, si nu poti face nimic.
As vrea sa fiu personaj din jocuri, care sa renasca dupa ce moare....dar cand nu stii ce a cauzat asa ceva?
Oare as vrea sa renasc, stiind durerea prin care trec acum?
E INSUPORTABIL!!!! Sa imi privesc fetitele, minunile din viata mea.....sa vezi manutele alea mici cum iti strang cate un deget cand merg cu ele la plimbare...sa le vad cum alearga spre mine cu bratele deschise...la tati lor.....si sa stiu ca se poate sa dispar pe vecie din viata lor....e ucigator, urli pana iti pierzi mintile....
Mi-e frica, dar nu e atat de nedrept pentru ele sa nu fiu langa ele?
o, doamne....ma auzi? ma vezi?

vineri, 3 aprilie 2009

a trecut ceva timp....

nu am scris de ceva timp.....mi-a fost destul de rau de cand m-am intors din spital....dureri de cap pe care le am si acum.....stari de voma, etc....intre timp am implinit 35 de ani......
Astazi am facut testul care va arata cum stau cu boala, cu raspunsul la tratament..voi afla peste 5-10 zile....voi trai un infern pana atunci! Nu pot sa cred nici acum ce pot sa traiesc....ce emotii , ce ganduri, ce groaza.....
Ma simt bine fizic, semnele clinice pe care le stiu ca nu sunt bune nu le am , deci am speranta...
E asa ciudat si de neinteles...urmeaza sa aflu daca traiesc sau nu...la doar 35 de ani!
Am ajuns la un punct in care viata mi-a dat tot ce mi-am dorit...da...chiar tot! dar in punctul ala mi-a dat si boala! Ce ironie a sortii!!!!!Suna ca un scenariu de film, si sper din toata fiinta mea ca va fi un final fericit.
De la spitalizare am facut pana cum 2 seturi de analize care au iesit f bune....vestile astea m-au tinut la suprafata.
Insa acum, pana aflu ce va fi cu mine, va fi ....of doamne!
am fost un om atat de puternic..sau asa am crezut...
Peste 30 de ani nu va mai conta ca am existat....dar vreau sa imi cresc fetitele...nu le pot lasa acum, cand sunt asa de mici...!!!Doamne, ma auzi? ma vezi? ma chinui asa de mult.....
avem o viata, o singura viata ...e socant cand realizezi asa ceva...cum pot azi sa fiu si maine nu?
Sunt atatea intrebari fara raspuns...ce specie ciudata suntem...de ce oare trebuia sa gandim, sa simtim? Viata e ca o vacanta...esti sigur ca se termina intr-un final....
Existenta fetitelor imi ridica exponential chinul, durerea, disperarea! Ele sunt sensul meu in viata din momentul in care s-au nascut...
Nu stiu daca am facut ceva serios in viata...dar atunci cand vreau,simt, trebuie...si atunci esuez?
o sa scriu mai des de acum.....poate am vrut sa uit de boala mea si blog-ul ma readucea prea dur la realitate....