nimic...

Va multumesc tuturor celor care va ganditi la mine.....
E greu sa nu te gandesti la final, din moment ce ai cancer si tratamente nu mai sunt, medicii iti spun ca au facut tot ce e posibil......si doar un donator compatibil te poate salva. Mie nici acum nu-mi vine sa cred ce mi se intampla, in ce situatie aproape fara iesire sunt.
Legat de clinica din viena, este vorba de o clinica langa un spital universitar, AKH......acolo azi sau maine se va discuta cazul meu. Le-am trimis tot istoricalul meu medical si datele de compatibilitate. transplaturile se fac in spitale, nu in clinici(asa am Inteles) pt ca nu au spatii speciale pt asa ceva. La fel a fost si in Barcelona, transplantul s-a facut in spital universitar.
Nadia, frumoasa si plina de sensuri povestea cu batrana......insa la mine lucrurile sunt altfel, din pacate. Am o boala care face ravagii...si nu mai am ce sa fac medical. Cum am si spus, doar o minune ma mai salveaza.
E greu sa explic ce imi trece prin minte ....da, trebuie sa traiesc , trebuie sa imi cresc fetitele.....insa ce pot face eu?????pur si simplu ultima si singura cale de vindecare nu exista pentru mine acum.......Cum sa sper si ce sa sper?
Ca va aparea donatorul? Acesta e greu de gasit, pentru ca trebuie cautat in tarile estice.....ori in estul europei suntem in lumea a 3-a din multe aspecte.
Cei care citesc aici si ma si cunosc...stiu ca nu sunt un om care sa faca pasul inapoi, stiu ca am fost un luptator toata viata mea....insa acum sunt depasit de situatie. Pur si simplu ce mi se intampla e prea mult..
Fiecare zi pe care o incep este grea, nu pot sa ma bucur de putinul timp pe care l-as mai avea...pt ca la 35 de ani cateva luni in plus, chiar si un an sa zicem, nu are cum sa te bucure, sa fii multumit.
De ce mi se intampla mie toate astea?????
Va multumesc din suflet celor ce v-ati dus si v-ati inscris ca donatori.......as vrea sa am viata sa va pot arata ce inseamna pt mine intentia voastra de a-mi salva viata. MAi mult de un asemenea gest.......ce poti sa mai faci pt un om?
Ma inclin in fata voastra!
cred ca am mai scris.....dar simt nevoia sa o spun din nou ......am ales sa scriu pe acest forum tot ce mi se intampla, gandurile, fricile, sperantele , caderile si ridicarile cauzate de aceasta boala necrutatoare care nu alege in ideea ca poate unii dintre voi nu ma vor uita pe mine si prin ce am trecut si mai ales am speranta ca este o lectie de viata pentru voi! Poate, pentru unii, voi contribui si eu putin la schimbarea modului in care priviti viata, facand-o macar putin mai buna....Asta ar insemna pt mine ca voi trai vesnic, prin voi.....ca durerea si suferinta mea a facut macar o persoana sa vada viata mai realist, sa aprecieze mai mult ce ii ofera viata si sa invete sa pretuiasca doar ce trebuie pretuit intr-adevar.