nu am scris de ceva timp.....mi-a fost destul de rau de cand m-am intors din spital....dureri de cap pe care le am si acum.....stari de voma, etc....intre timp am implinit 35 de ani......
Astazi am facut testul care va arata cum stau cu boala, cu raspunsul la tratament..voi afla peste 5-10 zile....voi trai un infern pana atunci! Nu pot sa cred nici acum ce pot sa traiesc....ce emotii , ce ganduri, ce groaza.....
Ma simt bine fizic, semnele clinice pe care le stiu ca nu sunt bune nu le am , deci am speranta...
E asa ciudat si de neinteles...urmeaza sa aflu daca traiesc sau nu...la doar 35 de ani!
Am ajuns la un punct in care viata mi-a dat tot ce mi-am dorit...da...chiar tot! dar in punctul ala mi-a dat si boala! Ce ironie a sortii!!!!!Suna ca un scenariu de film, si sper din toata fiinta mea ca va fi un final fericit.
De la spitalizare am facut pana cum 2 seturi de analize care au iesit f bune....vestile astea m-au tinut la suprafata.
Insa acum, pana aflu ce va fi cu mine, va fi ....of doamne!
am fost un om atat de puternic..sau asa am crezut...
Peste 30 de ani nu va mai conta ca am existat....dar vreau sa imi cresc fetitele...nu le pot lasa acum, cand sunt asa de mici...!!!Doamne, ma auzi? ma vezi? ma chinui asa de mult.....
avem o viata, o singura viata ...e socant cand realizezi asa ceva...cum pot azi sa fiu si maine nu?
Sunt atatea intrebari fara raspuns...ce specie ciudata suntem...de ce oare trebuia sa gandim, sa simtim? Viata e ca o vacanta...esti sigur ca se termina intr-un final....
Existenta fetitelor imi ridica exponential chinul, durerea, disperarea! Ele sunt sensul meu in viata din momentul in care s-au nascut...
Nu stiu daca am facut ceva serios in viata...dar atunci cand vreau,simt, trebuie...si atunci esuez?
o sa scriu mai des de acum.....poate am vrut sa uit de boala mea si blog-ul ma readucea prea dur la realitate....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu