a trecut doar o zi din asteptarea asta...groaznic. fac eforturi sa nu imi pierd mintile...cand nu reusesc, simt rasuflarea urat mirositoare a ....neantului, parca simt coltii reci si taiosi ai monstrului care imi ameninta viata mie, dar mai ales viitorul fetitelor mele.
mi-era teama de asteptarea asta, e innebunitor...seamana cred cu starea condamnatilor
la moarte care, in drum spre locul de executie....asteapta salvarea ce poate veni in ultima clipa.
Imi trec atatea ganduri....imi inchipui situatii si situatii.....of doamne, asa de normal mi se parea ca traiesc, ca sunt sanatos....consideram asta firescul vietii mele de om.
Simt ca imi explodeaza creierii pur si simplu....gravitatea situatiei, ireversabilitatea posibila a situatiei imi sfasie sufletul. Nu se poate sa mor acum....si totusi asta astept acum...sa aflu daca imi continui viata.
E infricosator sa stii ca in interiorul tau ceva malefic pune stapanire pe tine, te macina din interior, si nu poti face nimic.
As vrea sa fiu personaj din jocuri, care sa renasca dupa ce moare....dar cand nu stii ce a cauzat asa ceva?
Oare as vrea sa renasc, stiind durerea prin care trec acum?
E INSUPORTABIL!!!! Sa imi privesc fetitele, minunile din viata mea.....sa vezi manutele alea mici cum iti strang cate un deget cand merg cu ele la plimbare...sa le vad cum alearga spre mine cu bratele deschise...la tati lor.....si sa stiu ca se poate sa dispar pe vecie din viata lor....e ucigator, urli pana iti pierzi mintile....
Mi-e frica, dar nu e atat de nedrept pentru ele sa nu fiu langa ele?
o, doamne....ma auzi? ma vezi?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu