joi, 5 februarie 2009

E tarziu....perfuziile, of....perfuziile care mi-au devenit parte din viata.....lucreaza, pompeaza......viata. Trimit trupe speciale sa distruga reduta blestemata din pieptul meu.
Am o durere intensa in spate, unde astazi m-au intepat in coloana sa imi bage un medicament.....sunt ametit putin, o usoara senzatie de voma....
Conditiile de aici sunt excelente....de neimaginat pentru un om aflat acum in mizeria de spitale din tara.
Va spuneam ca incepusem tratamentul in Romania, convins ca sunt pe maini f bune.....insa am citit foarte mult....si incet incet am inceput sa imi pun intrebari...unele alarmante.
In fiecare luna dadeam spaga, preventiv, medicilor, ca nu cumva sa nu primesc medicamentul acela scump....Cand eram programat pt tratament....ma duceam la ora respectiva si stateam inca multe ore pana primeam cura.....o mizerie fara seaman, o nesimtire colosala! Majoritatea medicilor de la noi se cred superiori celorlalti, se cred mici dumnezei.....
Noi suntem de vina ca le permitem sa aiba o astfel de atitudine......
Am aflat, cu stupoare, ca doza medicamentelor mele nu era cea corecta....eram subdozat!!!! Asta intr-o boala asa de agresiva!!!! Am intrebat de ce......stiti ce mi-a spus medicul curant? Ca asa s-a gandit el(e o femeie) , ca un medicament e cardiotoxic, si ca daca pateam altceva.........Mi-a venit sa o strang de gat, sa o arunc pe geam. Adica un rahat, ca nu pot sa ii spun om, a hotarat fara sa ma intrebe , asupra vietii mele! Asta desi protocoalele sunt foarte clare in aceste situatii.
Nu imi vine sa cred nici acum ce mi s-a intamplat.....acest medic nu trebuie sa mai profeseze.....
A! curele se fac la un interval de timp foarte bine stabilit. Nici o zi in plus sau in minus nu trebuie lasata. La o cura, data inceperii era chiar a doua zi de paste....medicul mi-a spus sa vin cu doua zile mai tarziu, ca doar nu o sa vina cu burta plina la serviciu!!!!
Astia sunt medici? asta e sistem? Va dati seama ca eu am pierdut pasi importanti poate, atunci?
ma bag la somn....ma simt extenuat

Un comentariu:

  1. Am avut o matusa bolnava de cancer careia medicii nu mai vroiau sa-i faca chimioterapie pt ca boala ar fi fost prea evoluata si mai mult se chinuia... pe moment ne-am gandit ca luasera in calcul si varsta ei inaintata insa acum ma tem ca nu era doar asta...

    In Bucuresti am avut o groaza de cunostiinte (si membrii ai familiei) internati in diferite spitale si pot spune ca doar in Spitalul de Urgenta Floreasca au fost tratati omeneste.
    printre altele acolo a fost salvat si tatal meu, care avea pancreatita foarte avansata si fusese trimis din Paris acasa sa moara linistit. Au trecut 15 ani de atunci si este sanatos si voios, desi in momentul ala avea cam 15% sanse de supravietuire.

    In restul spitalelor insa situatia este JALNICA, iar pe parte de cancer chiar cred ca doar Dumnezeu te poate salva daca ai un stadiu avansat si nu ai posibilitatea materiala sa pleci sa te tratezi in alta parte!

    RăspundețiȘtergere