astazi am reprimit "acasa " celulele mele stem. pregatirea pentru asta m-a speriat putin, mai mult surprins......imi controlau pulsul foarte des, nivelul oxigenului in sange.....plus ca mi-au pus o punga la indemana...sa vomit.
Nu m-am ganditca as putea avea astfel de reactii....Au fost doau pungi de sange...portocaliu, pe care le-am absorbit in mai putin de 40 de minute....timp in care nu am simtit chiar nimic. Am avut noroc!
In schimb, acum, deja imi simt gura umflata, cred ca de maine o sa am niste rani in gura.....
acum....zarurile sunt aruncate.....am un sentiment ciudat....este ca si cum am reusit ceva....
In vara trecuta, in caderea psihica pe care am avut-o....nu speram sa pot merge asa de departe, voiam sa se termine totul. Insa acum, dupa zbateri dureroase si nesfarsite, pot spune ca am ales locul unde se putea face cel mai mult pentru viata mea. In tara eram disperat ca pot sa mor fara sa se faca tot ce se poate pe lumea asta.....acum pot spune ca am reusit. Si voi spune la fel si dupa ce imi vor spune ca m-am vindecat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeresalut armand,
RăspundețiȘtergereti-am promis c-o sa-ti impartasesc si eu o parte din experienta mea...nu atat de nefericita ca a ta....insa pentru o normalitate a vietii probabil ca si experienta mea poate fi una nefericita.acum un an si 4 luni mi s-a descoperit o pata pe creier foarte "urat" amplasata, in partea stanga central,in zona tuturor centrilor nervosi ce comanda oraganismul.facusem o semipareza pe partea dreapta si un blocaj verbal.asa am ajuns sa fac tomograful.cu tomograful in mana am ajuns la sectia de neurochirurgie a spitalului 9 , care se pare c-ar fi cel mai recunoscut in romania pentru problemele neurolologice.cautam un anume medic (o ruda apropiata ,mersese cu mine si ma indrumase acolo).n-am gasit medicul pe care-l cautam, insa eram disperat...tomograful arata o pata ciudata...asa ca in disperarea in care ma aflam...ajungand la spitalul mentionat...am rugat sa fie chemat oricare medic pentru a putea obtine mai multe informatii despre cazul meu.la un moment dat a aparut un individ in halat alb si plin de sange , cu o fata ce m-a dus cu gandul spre un macelar sadea.initial am crezut ca e un ajutor de chirurg sau un caraus de pacienti post sau pre operatori.nu!era chiar medicul chirurg ce iesea din sala de operatie.m-am simtit oarecum vinovat de gandurile mele vis-a-vis de calificarea si rostul lui in acel spital.stiam ca viata ne ofera aparente care insala si tocmai mi s-a mai confirmat odata aceasta realitate a vietii.dupa ce l-am informat de problema mea, a luat filmul tomograf ,s-a uitat atent la el, si mi-a spus sec: tinere dupa cum se vede in acest tomograf, prima mea impresie e ca ori ai cancer, ori ai SIDA.nu mai vreau sa intru in detalii (dealtfel pertinente la aceasta prima senzatie a lui), insa recunosc ca mi-a recomandat foarte clar sa fac si un RMN pt ca acolo cu siguranta se poate edifica mai clar problema mea.E greu sa descriu drumul ,asteptarea unei "inscrieri" la RMN, RMN-l in sine si inca apoi,un prim verdict dat de medicul imagist ce facea prima interpretare a RMN-lui. Din fericire,facand RMN-l la o clinica privata (deci contracost) am isistat si in circa 4 ore de la vizita neurochirurgilor de la 9, aveam RMN-l si prima parere au unui medic specialist in imagerie.am primit prima incurajare, ca nu pare a fi o tumoare maligna (cancer), si ca nici o tumoare benigna nu pare a fi...in fine ,posibilul diagnostic avea in jur de 10 variante, care mai de care "intrigant".mi s-a recomadat sa merg la o sectie de neurologie,asa ca "incurajat" din nou de conostinta mea care stia profesorul sectiei de neurologie de la 9, ne-am dus acolo.profesorul in cauza(decanul si directorul acestei sectii de la 9) un ins la 70 de ani, a acceptat cu reticienta "mica" noastra atentie, chiar ne-a mustrat pt insistenta noastra de afi luat sub tutela vastei sale experiente.binenenteles ca de mine s-a ocupat un alt medic, care insa avea o reputatie foarte buna .mi se spunea ca mare noroc am avut c-am "cazut" pe mainile lui.recunosc, parea un medic deosebit (inca mai sunt de aceasta parere...cu mici rezerve insa...o sa-telegeti de ce).vazand si el RMN-l i-a fost greu sa-si exprime o parere clara.se pare ca ceea ce aveam eu era o ciudatenie pe care n-o mai vazusera.m-au trecut pe o cura perfuzabila cu cortizon, timp de 7 zile , dupa care m-au trimis acasa cu un acelasi tratament de cortizon dar pe cale orala.eram speriat.nu aveam diagnostic.singura speranta venea de la faptul ca intr-adevar evolutia mea clinica era incurajatoare...nefiind insa impacat cu lipsa diagnosticului, aceiasi ruda (cu vasta experienta si relatii medicale), m-a indrumat catre un alt spital, la un alt medic.un medic pana in 50 de ani,pentru care am toata stima.nici el n-a putut sa-mi spuna mai multe, insa atitudinea si implicarea lui, total dezinteresata de alte "beneficii" am apreciat-o!mi-a facut niste analize pe care cei de la 9 nu mi le facusera.toate analizele cu exceptia RMN-lui erau ok.prin el am ajuns la managerul spitalului universitar care, spunea el, este cel mai bun medic radiolog(imagist) din tara (am aflat mai apoi ca tipul, si-a facut ucenicia in orasul nostru de obarsie).el mi-a repetat RMN-l.mi-a spus ca din punctul lui de vedere, nu este de acord cu nici unul din posibilele diagnostice anterioare si ca atata timp cat evolutia clinica este pozitiva ,trebuie doar sa am rabdare.Am luat RMN-l si m-am dus cu el la medicul care se ocupase de mine la spitalul 9.pe RMN-ri cand se descopera o anomalie, ea se masoara tridimensional.Masuratorile de la ultimul RMN facut la universitar, dadeau o dimensiune mai mare a "petei" de pe creierul meu.auzisem ca pentru a putea face o comparatie corecta intre RMN-ri , acestea trebuie facute la acelasi aparat(fiecare aparat RMN are calibrarile lui specifice care difera de la aparat la aparat).MEdicul de la 9 , vazand diferentele dimensionale , din nefericire mai mari pentru ultimul, desi i-am precizat ca RMN-l ultim e facut la alt aparat, mi-a recomndat sa fac o biopsie, aceasta fiind ultima solutie pentru a afla ce am cu-adevarat in creier.mi-a recomandat un medic specialist in astfel de biopsii de la spitalul militar.am ajuns la el.omul amabil, mi-a povestit ce presupune biopsia, mi-a aratat chiar poze cu procedura in cauza( facute la altii trecuti prin astfel de experiente).nu erau deloc incurajatoare acele fotografii..insa trebuia sa iau in calcul si aceasta ultima varianta pentru un eventual diagnostic.in final l-am intrebat de posibilele riscuri ale gauririi capului.mi-a spus ca avand in vedere pozitionarea "problemei" mele exista riscuri de 3% sa raman paralizat pe partea dreapta si inca 3% sa se formeze un cheag de sange la extragerea acului din zona cu pricina.am povestit de aceasta situatie cu ultimul medic la care fusesem (cel care ma trimisese la universitar).el mi-a spus ca si pentru el ceea ce am eu nu poate sa descifreze , insa daca eu clinic evoluez bine (si asa se intampla) sa nu fac greseala de a-mi gauri capul.dupa inca 2 luni am repetat RMN-l la acelasi aparat la care-l facusem pe primul.a iesit mai bine.dimensiunile erau mai mici.am fost cu el la ambii medici car stiau bine problema mea.ambii au fost optimisti.cel mai probabil diagnostic de care ma puteam apropia era scleroza in placi...dar nici asta nu putea fi discutata pentru ca din RMN-ri nu semana cu manifestarile specifice acestei boli.doar posibila natura a "problemei" (posibila demielinizare) putea sa-i faca sa se gandeasca la o forma incipienta de scleroza.
cam asta a fost istoria "problemei" mele de pe creier.din pacate n-am repetat RMN-l cand mi-au recomdat ei s-o fac (dupa 6 luni de la ultimul).din doua motive:
1.m-am simtit bine (nu e scuzabil)
2.am vrut sa beneficiez de "avantajele" pozitiei de salariat, si sa-l fac cu subventia casei de sanatate.cei de la clinica privata, mi-au spus ca daca vin cu o trimitere de la un medic specialist neurolog din cadrul policlinicii la care sunt arondat, voi primi o subventiede 80% din partea statului.Un RMN in cazul meu costa in jur de 250EURO. Nu este o suma care sa nu mi-o permit, mai ales ca-i vorba de sanatatea mea, insa de un an si jumatate sunt angajat la propria mea firma.Lunar dau statului arpoximativ aceiasi suma de 250 EURO, pentru ce?am considerat ca pot in sfarsit sa beneficiez de avantajele cotizatiei mele catre stat.nu mi-a trecut prin gand , ca medicul de la policlinica (medic care cunostea problema mea inca de la inceput...fara trimiterea lui la 9, nu ma puteau interna acolo) va fi un obstacol.asa ca m-am programat pentru RMN "subventionat"la clinica (trebuie sa te programezi cat mai aproape de inceputul lunii pana nu se termina bugetul de"subventii").Cand am ajuns la medicul de la policlinica,mi s-a comunicat...ca pentru o astfel de trimitere medicala trebuie sa-mi fac programare la consultatie, ca aceasta dureaza cel putin o luna, avand in vedere programarile deja existente (programatii din ziua cu pricina erau numai pensionari).Am intrebat-o (era o ea) ce poate ea sa consulte la mine,avand in vedere ca eu pe "dianfara" par perfect sanatos, si ca dimpotriva ca ce ea n-are cum sa vada, se va vedea la RMN.
Reactia unui medic dumnezeu de Romania la o astfel de intrebare cred ca o intuiieste oricine.mi s-a facut scarba.ma-ntrebam ,oare eu, la 32 de ani, daca eram intr-o situatie mai grava, si n-aveam posibilitari finaciare sa-mi pot permite un RMN, fara "subventia"statului, trebuia sa stau sa mor, asteptand o luna de zile ca sa treaca toti acei pensionari prin consultul programarilor domnei doctor neurolog de la policlinica Titan?
da armand, ai mare dreptate, asa este!sistemul nostru sanitar este unul muribund, care mai mult ucide decat sa redea sanatatea si speranta de viata.experienta ta din spitalul coltea, cu mirosuri irespirabile, atitudine revoltatoare din parte angajatilor spitalului, si incompetenta, din pacate nu este izolata,dimpotriva pe zi ce trece devine o normalitate a Romaniei.mi-aduc aminte cum alergam cu perfuzia in mana pe culoarele infioaratoare ale spitalului9, cautand o asistenta care sa-mi scoata acul.pana la urma o femeie de servici vazandu-ma si fiindu-i mila de mine, s-a oferit sa mi-l scoata ea..ca cica se pricepea.am lasat-o pt ca obosisem de cat ma plimbasem cu perfuzia dupa mine. a tasnit ceva mai mult sange din vena mea...dar am scapat de perfuzie (care dealtfel era goala si-auzisem ca nu-I bine sa stau cu acul de la o perfuzie goala in mana).intr-o dimineata m-am trezit din cauza mirosului.adormisem foarte greu in noaptea cu pricina (cortizonul era de vina), cred ca undeva pe la 3 dimineata.la 6 dimineata, un miros crunt m-a trezit aproape asfixiat.unul din colegii de camera, si el "imobilizat" de un aparat si neputandu-se deplasa din cauza lui, isi facuse nevoia solida intr-un lighean.pentru ca nici o persoana din cadrul spitalului nu obisnuia sa se asigure de soarta pacientilor pe timpul noptii iti dai seama cauza trezirii mele.aceiasi cauza a indolentei personalului din spitale probabil c- a contribuit intr-o anumita masura la decesul celuilalt coleg intr-o noapte ulterioara.m-am trezit dimineata cand venisera 3individe galagioase sa-l "impacheteze" si sa-l scoata din salon.(stilul ala autentic de femeie la 50 de ani,sanatoasa si guraliva, care se vaita cat de prost platita e ea ,dar care spre deosebire de noi plesneste de sanatate.si-ar fi culmea sa nu plesneasca de sanatate cand ziua adorm acasa uitandu-se la OTV iar noaptea dorm mai bine si mai mult la spital ,pe banii nostril si mai grav:pe sanatatea noastra).
Ma rog…am incercat sa povestesc ce stiu ca m-a marcat mai profund desii detaliile legate de aspectele negative ce le-am intalnit sunt mult mai multe.oricum cred ca am exagerat nitel cu lungimea povestii mele, dar ma gandesc ca poate am reusit sa te tin 10 minute “deconectat “de la problemele tale.
Concluzia : Doamne fereste sa fie nevoie sa te internezi in spitalele romanesti, pentru ca sansele sa iesi mult mai bolnav si mult mai terminat psishic decat la intrare...sunt maxime!
I privinta ta , ma repet a nu stiu cata oara (si-o sa vezi ca ochii tai ca nu degeaba), te vei face bine!iarna viitoare astept sa ma inviti la o partida de schi!cu siguranta c-o s-avem multe motive sa facem haz de necazurile noastre!
P.S. O prima victorie a ta!imi place cumai incheiat ultimul tau comentariu!